tag:blogger.com,1999:blog-53310639749688099452024-03-09T00:18:54.670-08:00Violeta IonVioleta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.comBlogger62125tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-80547275595521623852024-03-08T23:48:00.000-08:002024-03-08T23:51:03.228-08:00<p> </p><p><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXZbMsAZekzWbZ1kWfCiKTY6W1_MFBRIkpYbvqO8TU1dSWdLMXQSeBnIOgQ1ziq0f5jleWUNsIdn_ucgqMg0kDtp5u2EINQ3UX5d3dJY2PeIZL4CngR_pxpnmr51ObbMRbwGVxY2lLKEXmfvV2yO9oJCXu34nv238iiwQvKTrX3soc9fggc02C5yECgY0/s462/884497-1.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="462" data-original-width="300" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXZbMsAZekzWbZ1kWfCiKTY6W1_MFBRIkpYbvqO8TU1dSWdLMXQSeBnIOgQ1ziq0f5jleWUNsIdn_ucgqMg0kDtp5u2EINQ3UX5d3dJY2PeIZL4CngR_pxpnmr51ObbMRbwGVxY2lLKEXmfvV2yO9oJCXu34nv238iiwQvKTrX3soc9fggc02C5yECgY0/s320/884497-1.jpg" width="208" /></a></div><br /><p><br /></p><p></p><p class="MsoNormal">Băiatul Echo – Matt Haig<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal">O carte despre roboţi nu prea mă încântă de obicei dar
consider acest volum o capodoperă. De ce? Pentru că glorifică viaţa în toate
aspectele ei. Nu poţi să fii mai putin viu, spune Matt Haig, aşa cum nu poţi să
fii mai puţin om. Şi totuşi...Băiatul Echo este un prototip construit cu ADN
uman, eşti tentat să spui că e mai puţin om, dar nu e aşa. Construcţia de fiare
care se mişcă cu o forţă superioară atât fizic cât şi psihic este un om pentru
simplul motiv că e capabil să simtă iubire, fericire, durere, ură...cam tot ce
simţim şi noi. Are sentimente de vinovăţie, frică, speranţă, frustrare.
Sentimente care definesc fiinţa umană în toate aspectele ei. Povestea e alertă,
te ţine în priză de la început până la sfârşit. Două companii rivale deţin
monopolul fabricilor de androizi într-o Londră din secolul 22, cu autostrăzi
suspendate şi tot confortul dat de tehnologie. Dar nu toţi oamenii sunt
fericiţi de avansul tehnologiei care pare că macină umanitatea tot mai mult.
Fratele patronului care deţine fabricile Castle e unul din nostalgicii
vremurilor apuse. Pentru el, toţi androizi sunt expresia greşită şi
impardonabilă a oamenilor lacomi de bani care se pot juca cu avansul
tehnologiei. Ca jurnalist, el se ocupă cu scrierea unei cărţi împotriva
inteligenţei artificiale şi a tuturor derivatelor sale. E şi motivul pentru
care va muri împreună cu soţia sa, ucişi chiar prin jocul de culise al fratelui
care nu permite să-şi vadă afacerile compromise. Audrey, fata lor, scapă cu
fuga chiar în braţele unchiului ucigaş. De aici se continuă lupta pentru
supravieţuire într-o lume care are toate semnele unei dictaturi, atât
tehnologice cât şi morale. Mai sunt oameni care să protesteze la uşa companiei
vinovate dar sunt suprimaţi fără probleme iar justiţia este total aservită
intereselor celor bogaţi. De pildă, o distracţie de sâmbătă seara mai e şi
lupta roboţilor cu Neanderthalienii, care au fost aduşi înapoi prin inginerie
genetică şi băgaţi într-un fel de grădină zoologică. Sunt oameni care mai protestează
pe la garduri dar exerciţiul moral nu mai are însemnătate aici şi sunt destul
de mulţi cei care vin să plătească bilet ca să vadă o încăierare ucigaşă în
arenă. Sânge şi circ, am spune aici. Destul de trist viitorul în opinia lui
Matt Haig, nu? În orice caz, nu aici e punctul forte al cărţii. Ce m-a răvăşit
pe mine este că Audrey, îndrăgostită de băiatul echo, alege să fugă împreună cu
el pe Lună, un spaţiu liber de tirania unchiului său, dar foarte periculos.
Aici nu sunt controale ca cele de pe pământ şi toţi criminalii sau cei care
încalcă legea într-un fel sau altul, fug aici. Călătoria durează doar două ore
iar pe roboţi nu îi controlează nimeni. Însă pentru asta Audrey trebuie să se
transforme: să arate ca un robot, cu pielea fără semne dar însemnată cu un
număr pe mână cum sunt toţi roboţii. O fiinţă care vrea să treacă graniţa ca un
robot cu ceilalţi roboţi. Nu este un final fericit, cel puţin pentru mine.
Pentru că oricine poate abuza un robot, îl poate face sclav sau îl poate
distruge. Ne rămâne să ne imaginăm viitorul fetei - robot şi al robotului – om
într-o lume în care vor trebui să-şi caute de muncă şi să convieţuiască cu toţi
ceilalţi. Moralitatea, sensul vieţii, umanitatea sunt concepte des întâlnite şi
în celelalte cărţi ale lui Matt Haig cum ar fi <i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="EN-US" style="mso-ansi-language: EN-US;">Bibliotecara de la miezul noptii, Umanii, Cum să opreşti timpul</span></i><span lang="EN-US" style="mso-ansi-language: EN-US;"> . A mai scris <i style="mso-bidi-font-style: normal;">C</i></span><i style="mso-bidi-font-style: normal;">âteva motive să iubeşti viaţa</i><span lang="EN-US" style="mso-ansi-language: EN-US;">, o carte
excelentă<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>de psihologie şi cărţi pentru
copii. Nu rataţi acest scriitor pentru că vorbeşte despre viitorul nostru.</span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p><br /><p></p>Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-80756726492277023262024-02-10T02:43:00.000-08:002024-02-10T02:45:23.382-08:00Portalul – Peter Clines<p> </p><p class="MsoNormal"><span face=""Arial",sans-serif" style="font-size: 12pt; line-height: 107%;"><br /></span></p><p class="MsoNormal"><span face=""Arial",sans-serif" style="font-size: 12pt; line-height: 107%;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUmz87-MNwA5FooguDWoPaEd6Tij-c4z6X08baoWqBL6ElC0X6eoT-nCJmF5pYqUFWkN2Pnio5-9VLxczo4H5UfJPrTdvm0O-tGEhWEXeFZL7woPvQUfMZ5J1J9Axt4HjGU_HVr0tyyO295tNLbdp6E6nbsqDYyUyFzkmilgeC6D9A2UPaKQxM5IGFNtk/s750/portalul-albuquerque-cover_big_slide_new.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="750" data-original-width="550" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUmz87-MNwA5FooguDWoPaEd6Tij-c4z6X08baoWqBL6ElC0X6eoT-nCJmF5pYqUFWkN2Pnio5-9VLxczo4H5UfJPrTdvm0O-tGEhWEXeFZL7woPvQUfMZ5J1J9Axt4HjGU_HVr0tyyO295tNLbdp6E6nbsqDYyUyFzkmilgeC6D9A2UPaKQxM5IGFNtk/s320/portalul-albuquerque-cover_big_slide_new.jpg" width="235" /></a></div><p class="MsoNormal"><br /></p><p class="MsoNormal"><span face=""Arial",sans-serif" style="font-size: 12pt; line-height: 107%;"><br /></span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Arial",sans-serif;">O alegere bună
de petrecere a timpului liber este să citim Portalul Albuquerque de Peter
Clines. Este o carte care vă va ţine cu sufletul la gură de la început până la
sfârşit, cu doze bune de suspans şi mister. Este vorba de un Portal care face
legătura între mai multe realităţi, realitatea nostră, aşa cum o ştim şi
realităţile paralele sau multiversul. Mike Erikson este un tip genial care
alege să fugă de talentul lui într-o carieră modestă de profesor de liceu deşi
este posesorul unei memorii eidetice, o memorie fotografică care îi permite
să-şi amintească tot ce a văzut sau a auzit vreodată. Aceste abilităţi îl şi
salvează (ca şi pe unii din colegii lui) atunci când este inclus într-un
proiect ulltrasecret de transfer de materie între lumi prin intermediul
Portalului. Treaba lui Mike este să observe echipa care a construit portalul şi
să-şi dea seama de ce se petrec anumite greşeli, cum ar fi schimbarea de
personalitate a oamenilor care trec prin portal sau diferite versiuni pe care
le pot avea şi care se imprimă în realitatea cunoscută. Mai departe...e o
poveste care o să vă încingă neuronii în căutarea soluţiei de supravieţuire în
spaţiul X. Până la urmă devine un joc periculos pentru toată specia umană. Ne
imaginăm că lumile paralele, dimensiunile extraterestre sau multiversul au cele
mai bune versiuni pe care le putem cunoaşte dar atunci când apar monştri nu ne
mai convine. Pentru că asta se întâmplă, deschiderea în alte realităţi nu poate
fi aleasă aşa cum o proiectezi pe calculator iar cine o face trebuie să poată
fi în stare să stăpânească tehnologia care pune bazele siguranţei celor
implicaţi şi a lumii întregi. O carte delicioasă pentru iubitorii de mister!<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span face=""Arial",sans-serif" style="font-size: 12pt; line-height: 107%;"><br /></span></p><p class="MsoNormal"><span face=""Arial",sans-serif" style="font-size: 12pt; line-height: 107%;"><br /></span></p>Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-23563048060076072912021-10-01T04:23:00.001-07:002021-10-01T04:23:43.479-07:00<p></p><p class="western" style="margin-bottom: 0cm;">Zeii din lut – Ursula
K. Le Guin, Sfâşierea cerului</p>
<p class="western" style="margin-bottom: 0cm;"><br />
</p>
<p class="western" style="margin-bottom: 0cm;">
</p>
<p class="western" style="margin-bottom: 0cm;"><br />
</p>
<p class="western" style="margin-bottom: 0cm;"><br />
</p>
<p class="western" style="margin-bottom: 0cm;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj94QK92SEbXIpwC4lTbT5IaQXlNjTAn2U52r0B2s62eXQU8TbV3mSCzmRNnZU8cwd4pr95R73tH3Ao6HtfKXfvvvuI7CJHam_XqC0muKVDZ7p8MyTHwfOkxzJLti1g-EA9k229I-T77Nk/s279/desc%25C4%2583rcare.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="279" data-original-width="181" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj94QK92SEbXIpwC4lTbT5IaQXlNjTAn2U52r0B2s62eXQU8TbV3mSCzmRNnZU8cwd4pr95R73tH3Ao6HtfKXfvvvuI7CJHam_XqC0muKVDZ7p8MyTHwfOkxzJLti1g-EA9k229I-T77Nk/w259-h400/desc%25C4%2583rcare.jpg" width="259" /></a></div><br /><span style="color: #050505;"><br /></span><p></p><p class="western" style="margin-bottom: 0cm;"><span style="color: #050505;"><br /></span></p><p class="western" style="margin-bottom: 0cm;"><span style="color: #050505;">“</span><span style="color: #050505;"><span face="Segoe UI Historic, Segoe UI, Helvetica, Arial, sans-serif"><span style="font-size: small;"><span><span>Sfâșierea
cerului” este unul dintre romanele cele mai bune ale scriitoarei
Ursula K. Le Guin după “Mâna stângă a întunericului”
(premiile Hugo și Nebula). Temele autoarei vin din cele mai profunde
căutări ale ființei umane : identitatea într-o lume nesigură și
schimbătoare, principiile de bază după care funcționăm ca binele
și răul, etica pământeană și extraterestră și cam tot ce tine
de conștiință. Scriitoare de fantasy și science-fiction, își
permite să atingă teme profunde ca evoluția omenirii, sondarea
inconștientului și a lumilor cu mai multe posibilități. Subiectul
romanului nu ne dezamăgește nici de data asta. Întrebările sunt
complexe și te pun pe gânduri: dacă am avea o putere să schimbăm
lumea, cum ar arăta ea? Avem oare dreptul să schimbăm mersul
lucrurilor pe planeta și să facem cum considerăm noi că e mai
bine așa, pe repede înainte, de la o zi la alta?</span></span></span></span></span></p>
<p class="western" style="font-style: normal; font-weight: normal; margin-bottom: 0cm;">
<br />
</p>
<p class="western" style="font-style: normal; font-weight: normal; margin-bottom: 0cm;">
<span style="color: #050505;"><span face="Segoe UI Historic, Segoe UI, Helvetica, Arial, sans-serif"><span style="font-size: small;">Astea
sunt și dilemele domnului Orr care descoperă cu groază că visele
lui pot schimba realitatea în care trăiește. Chinuit de
sentimentul vinovăției, ia pastile cu pumnul pentru a împiedica
visele să mai apară și ajunge în cele din urmă la un psihiatru
care practică hipnoza. Dr. Haber este și un cercetător pasionat în
știința creierului și urmărește să descopere noi teorii iar
acest pacient neobișnuit îi pică la fix. Cum era și de așteptat,
doctorul îi propune să “viseze eficient” doar în stare de
hipnoză și îi sugerează chiar ce să viseze. Prin acest procedeu,
Orr speră să se vindece dar nu se va vindeca pentru că puterea de
a schimba lumea pe care o are acum doctorul Haber în mâini nu e de
lăsat. </span></span></span>
</p>
<p class="western" style="font-style: normal; font-weight: normal; margin-bottom: 0cm;">
<br />
</p>
<p class="western" style="font-style: normal; font-weight: normal; margin-bottom: 0cm;">
<span style="color: #050505;"><span face="Segoe UI Historic, Segoe UI, Helvetica, Arial, sans-serif"><span style="font-size: small;">Așa
se întâmplă să dispară peste noapte milioane de oameni sau să
existe o singură culoare a pielii în încercarea de a combate
rasismul. Pentru că inconștientul lui Orr rezolvă problemele care
i se pun în această manieră, ajungem într-o lume în care toți
oamenii sunt gri. Când Haber îi sugerează lui Orr sub hipnoză să
viseze o lume în care au dispărut toate războaiele, pe lună apar
extratereștrii iar toți conducătorii de state vor îndrepta armele
spre inamicul comun, într-o alianță care altfel nu ar fi fost
posibilă. </span></span></span>
</p>
<p class="western" style="font-style: normal; font-weight: normal; margin-bottom: 0cm;">
<br />
</p>
<p class="western" style="margin-bottom: 0cm;"><span style="color: #050505;"><span face="Segoe UI Historic, Segoe UI, Helvetica, Arial, sans-serif"><span style="font-size: small;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;">Maniera
autoarei de a ilustra toate aceste schimbări este remarcabilă. Sunt
multe pasaje pe care simt nevoia să le recitesc cum ar fi cel al
apariției neantului dintre două momente temporale: “Presentimentul
care o cuprinse pe Heather când coborâse privirea de la cerul de
jad era acum o prezență. Era acolo. O zonă, sau poate o perioadă
temporală, un fel de pustietate. Era prezența absenței: o entitate
necuantificabilă lipsită de calități, în care toate lucrurile
cădeau și din care nimic nu mai ieșea. Era ceva oribil, și nu era
nimic. Era o cale greșită.”</span></span></span></span></span>
</p><br /><p></p>Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-74194880915629243472021-02-22T08:36:00.002-08:002021-02-22T08:39:33.012-08:00<p> </p><p><br /></p><p><br /></p><p></p><h1 style="font-weight: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: left;">
Aer – Amprentarea de toate zilele</h1>
<p align="JUSTIFY" class="western" style="margin-bottom: 0cm;"><b style="text-align: left;"></b></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><b style="text-align: left;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmU6i96JnVB-Q1jwqm7Ajs8fCTuFu-cJ5S6LUbVuisvH8l0X_9mn_9UEJWXF_aNoMSpFF516_nPKwr7F1WKAu_oY9dxn0tlkkU8lN_bVWRlVZI-GNVx0K5g38TiP1GwGRwUGsozQmH-FU/s2048/20210222_182747.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmU6i96JnVB-Q1jwqm7Ajs8fCTuFu-cJ5S6LUbVuisvH8l0X_9mn_9UEJWXF_aNoMSpFF516_nPKwr7F1WKAu_oY9dxn0tlkkU8lN_bVWRlVZI-GNVx0K5g38TiP1GwGRwUGsozQmH-FU/s320/20210222_182747.jpg" /></a></b></div><b style="text-align: left;"><br />Aer</b><span style="text-align: left;">
este o carte care ne arată cum poţi să ai acces la toate
informaţiile chiar în propria ta minte, fără un ajutor exterior,
cum ar fi televizorul sau internetul. Conectarea, după autorul ei,
Geoff Ryman, ar fi posibilă prin intermediul reţelei. Fluxul fulger
(câmpul de atracţie magnetică) se foloseşte la Formatare. Astfel,
o hartă completă a minţilor ar exista în Aer, iar Aerul nu este
ceea ce respirăm, ci o hartă disponibilă în 11 dimensiuni rămase
după Big Bang. Interesant nu este faptul că poţi avea experienţe
oculte, ci informaţii de toate felurile, tot ce îţi doreşti să
vezi şi să afli de la modă până la filme şi jocuri. Practic,
orice. Mae, personajul principal suferă din plin atunci când pe
oameni îi loveşte fulgerul magnetic.</span><p></p>
<p align="JUSTIFY" class="western" style="margin-bottom: 0cm;"><br />
</p>
<p align="JUSTIFY" class="western" style="margin-bottom: 0cm;">Trăitoare
într-un sat de munte din Karzistan (ţară inventată),
supravieţuieşte ocupându-se de modă. O minte deschisă în
generaţia ei săracă şi surpată în convenienţe şi reguli. Are
o putere de luptă fascinantă ca femeie de afaceri, are un soţ pe
care nu-l mai iubeşte şi nu ezită să-şi facă un amant chiar
dacă ştie că va fi supusă oprobiului public şi o vecină care
moare chiar în timpul experimentului Aer şi începe s-o locuiască,
trăind şi vorbind prin ea de multe ori. În plus, posedă propria
capacitate de energie paranormală pentru a rupe „gardul mental”
în clipa în care, ţinută la un centru pentru experimente,
evadează alături de un câine modificat genetic care poate vorbi.
Tot ea prevesteşte viitura distrugătoare care avea să vină peste
sat şi să salveze mulţi oameni din calea apelor furioase. O
eroină, aşa cum şi sunt de obicei oamenii salvatori, capabili să
vadă mai departe de interesele proprii.</p>
<p align="JUSTIFY" class="western" style="margin-bottom: 0cm;"><br />
</p>
<p align="JUSTIFY" class="western" style="margin-bottom: 0cm;">În plus,
cartea are multă poezie în ea. În Kizuldah trăiesc oamenii de
religii diferite: musulmani, budişti şi chiar o familie creştină
şi două etnii, eloi şi karzi (care sunt majoritari). Se vorbeşte
si despre tensiunile dintre eloi şi karzi, despre sila faţă de
autoritatea guvernamentală centrală, despre impostură, lăcomie şi
nu în ultimul rând despre dragoste. De altfel, dragostea tronează
în descrierile de zi cu zi, natura, muncile agricole, viaţa de
provincie.
</p>
<p align="JUSTIFY" class="western" style="margin-bottom: 0cm;"><br />
</p>
<p align="JUSTIFY" class="western" style="margin-bottom: 0cm;">Un minus
pentru roman, o exagerare fără un motiv real pentru un autor
inteligent care e capabil să scrie despre o formatare a creierelor
la nivel mondial, e sarcina purtată de Mae în stomac. Un copil se
va naşte pe gură exact când se întâmpla al doilea experiment cu
Aer, în care oamenii erau amprentaţi. Deşi dizgraţios, în mod
evident e o metaforă a viitorului : „ - Micul meu viitor. Eşti
orb dar nu va trebui să vezi, căci noi putem vedea cu toţii în
locul tău. Nu ai mâini, dar nu vei avea nevoie de mâini, căci
mintea ta va controla maşinile şi acestea vor fi ca nişte mâini.
Şi urechile ţi-au fost arse, dar vei auzi mai multe într-o oră
decât am auzit noi cât am trăit.”</p>
<p align="JUSTIFY" class="western" style="margin-bottom: 0cm;"><br />
</p>
<p align="JUSTIFY" class="western" style="margin-bottom: 0cm;">Una peste
alta, un roman bun cum n-am mai citit de mult şi asta datorită
faptului că nu e un SF încăpăţânat cu ochelari de cal care să
tragă într-o singură direcţie. Putem simţi viaţa şi atmosfera
din Kizuldah descrise cu amănunte picante care ţin de relaţiile
interpersonale şi obiceiurile locului. Psihologia personajelor e de
zile mari, dacă vă faceţi timp pentru un astfel de roman. E de
savurat pe porţiuni mici neapărat cu o cafea sau un ceai de plante
în orele în care nu sunteţi obosiţi pentru a aprecia cum se
cuvine şi poezia.</p>
<p align="JUSTIFY" class="western" style="margin-bottom: 0cm;"><br />
</p>
<p align="JUSTIFY" class="western" style="margin-bottom: 0cm;">
</p>
<p align="JUSTIFY" class="western" style="margin-bottom: 0cm;"><br /></p><br /><p></p>Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-44404690566848103792020-02-25T07:33:00.001-08:002020-02-25T07:33:35.159-08:00Vieţi nepermise – Convoiul mieilor, Lucia Dărămuş<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-SnQ6NOZHIeTBKUh7zZeGDqrKRoKZRStdwvbSOC9WiVh5AxzDierO8rjIjQ2QV8eRZNbtaVlo4ul69qFVQk7gQmI8XInaIgXgXcSJcI99ZGVOeY1AlP7S-CqU7vR_VKIK_l0O7HbE1Tk/s1600/copertaFata.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1000" data-original-width="660" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-SnQ6NOZHIeTBKUh7zZeGDqrKRoKZRStdwvbSOC9WiVh5AxzDierO8rjIjQ2QV8eRZNbtaVlo4ul69qFVQk7gQmI8XInaIgXgXcSJcI99ZGVOeY1AlP7S-CqU7vR_VKIK_l0O7HbE1Tk/s320/copertaFata.jpg" width="211" /></a></div>
<div class="western" style="margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div class="western" style="margin-bottom: 0cm;">
</div>
<div class="western" style="margin-bottom: 0cm;">
<br />
</div>
<div class="western" style="margin-bottom: 0cm;">
<br />
</div>
<div class="western" style="margin-bottom: 0cm;">
Lucia Dărămuş, o
autoare de origine evreiască, ne descrie holocaustul prin ochii unui
copil. Convoiul mieilor, titlul cărţii, ne sugerează exact
dimensiunea tragică a omului aruncat din casa lui, din familia lui
şi din viaţa lui doar pentru că s-a născut într-o familie de
evrei. Suntem în 1944 când autorităţile horthyste umple trenurile
până la refuz având ca destinaţie lagărul de la Auschwitz.
Oameni nevinovaţi trebuie să privească în ochi coşmarul soluţiei
finale, mână în mână cu copiii lor doar pentru ideea unei
purităţi a rasei. Hannya, o fetiţă care visează cu ochii
deschişi, e prinsă în acest joc al morţii împreună cu tatăl
ei. Cumva, o fiinţă de lumină pentru ceilalţi deţinuţi norocoşi
s-o aibă acolo pentru că ea spune poveşti care îi fac să
transceadă timpul îngrozitor petrecut în tren şi apoi în lagăr.
Fetiţa are un tărâm fermecat numit LIMELFIA şi trei prieteni –
Negrilă, Gălbilă şi Roşilă. Împreună au aventuri care permit
o libertate a spiritului şi o bucurie nepermisă în acel spaţiu
sortit chinului şi morţii.
</div>
<div class="western" style="margin-bottom: 0cm;">
<br />
</div>
<div class="western" style="margin-bottom: 0cm;">
Nu doar moartea apare
aici cu totul şi cu totul halucinantă ci şi modul în care unii
oameni aleg să se poarte cu semenii lor în situaţii limită. Sunt
oameni care aleg să se poarte ca nişte călăi cu tovarăşii lor
de suferinţă doar pentru o bucată de pâine în plus, o haină, o
gheată mai bună iarna. Ochiul atent al copilei Hannya înregistrează
exact fluctuaţiile conştiinţei umane şi modul în care eşuează
ele.</div>
<div class="western" style="margin-bottom: 0cm;">
<br />
</div>
<div class="western" style="margin-bottom: 0cm;">
Un personaj potrivit în
acest spaţiu al morţii este şi doctorul Mengele care face
experimente absolut oribile pe copii sperând într-o dimensiune a
ştiinţei care să-l ducă pe cele mai înalte culmi. Această
apropiere între inocenţă şi caracterul criminal al celor obsedaţi
de puritatea rasei e lucrul care reuşeşte cel mai bine în
scriitura Luciei Dărămuş. Subiectul în sine nu are cum să nu te
emoţioneze profund şi chiar să te revolte, poveştile, oricum ar
fi ele, sunt îngrozitoare pentru oricine.</div>
<div class="western" style="margin-bottom: 0cm;">
<br />
</div>
<div class="western" style="margin-bottom: 0cm;">
Două idei se mai
desprind din acest roman: cruzimea soldaţilor nazişti care ar fi
putut să se delimiteze oarecum de scopul lor care era legat de
puritatea rasei şi renunţarea la un Dumnezeu care ar fi putut
ajuta. Adică atunci când îi omori cu un scop pe oameni, puritatea
rasei, pentru ce mai simţi nevoia să îi şi chinui, aşa cum
făceau ei? Superioritatea omului peste celălalt, pe care îl
consideră sclavul lui, bun de omorât, devine inumană. Soldaţilor
le face o plăcere imensă să chinuie aceste fiinţe care nu
greşiseră cu nimic.</div>
<div class="western" style="margin-bottom: 0cm;">
Al doilea lucru de luat
în seamă e legătura deţinuţilor cu Dumnezeu. Oamenii care îşi
pierd copiii, familiile, oamenii care sunt chinuiţi asemenea lui
Hristos, îl ceartă pe Dumnezeu pentru neimplicare în această
nenorocire pe care o trăieşte un neam întreg. Simţi revolta lor
împotriva celui care ar fi putut să-i salveze dacă ar fi existat
în forma pe care Biblia o spune. Iată sunt doar câteva idei care
se pot desprinde şi mai sunt cu siguranţă şi alte provocări pe
care ni le pune în faţă autoarea.
</div>
<div class="western" style="margin-bottom: 0cm;">
Mai jos puteţi citi un
interviu luat autoarei în care vorbeşte despre Limelfia dar şi
despre viaţa personală:
</div>
<div class="western" style="margin-bottom: 0cm;">
<a href="https://viitorulromaniei.ro/2018/07/04/cand-viata-reala-alearga-umar-la-umar-cu-fictiunea-confesiunile-unei-scriitoare-care-intr-o-zi-a-fugit-din-cluj-in-marea-britanie-lucia-daramus/">https://viitorulromaniei.ro/2018/07/04/cand-viata-reala-alearga-umar-la-umar-cu-fictiunea-confesiunile-unei-scriitoare-care-intr-o-zi-a-fugit-din-cluj-in-marea-britanie-lucia-daramus/</a>
</div>
<div class="western" style="margin-bottom: 0cm;">
<br />
</div>
<br />Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-1884513163200226362019-10-23T22:37:00.001-07:002019-10-23T22:37:08.280-07:00Fiica lui Stalin – O odisee la marginea democraţiei<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEia5nHNER0K-HVAJuatyMItY92bqZnxFo1gQpAms0Bqm0_8mGHvLT-oAbUw_4rgdGyBNIGfy1HCQ5B91YyeDbxT0vr2Q1ardA16xDOxQmK1Qx2yKsDqMdJMi1ctC9XsSuiDwU7AW4Z6Qu0/s1600/fiica-lui-stalin-produs_galerie_mare.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="500" data-original-width="319" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEia5nHNER0K-HVAJuatyMItY92bqZnxFo1gQpAms0Bqm0_8mGHvLT-oAbUw_4rgdGyBNIGfy1HCQ5B91YyeDbxT0vr2Q1ardA16xDOxQmK1Qx2yKsDqMdJMi1ctC9XsSuiDwU7AW4Z6Qu0/s320/fiica-lui-stalin-produs_galerie_mare.jpg" width="204" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif";">O
carte eveniment care trebuie să stea pe masa tuturor celor preocupaţi de
istorie şi psihologie dar şi celor care vor să petreacă pur şi simplu câteva
ore în compania unei cărţi bune, recomand
<i>Fiica lui Stalin. Viaţa
extraordinară a Svetlanei Allilueva. </i>Scrisă excelent de Rosemary Sullivan,
biografia fetei celui mai temut bolşevic e plină de evenimente aşa cum se şi
cade unei fetiţe crescute în Palatul distracţiilor (de fapt Palatul Poteşnîi
din Kremlin). Adorată de Stalin, nu de puţine ori „vrăbiuţa” trage după ea
cârdul de generali beţi după mesele fastuoase prin cotloanele palatului în
distracţia nebună a tatălui ei vecină cu nebunia. Ea trebuie doar să-i
poruncească, nu să-l roage sau să-i ceară, un copil pe care viaţa îl învaţă să
răspundă altfel provocărilor decât o fac toţi ceilalţi cunoscuţi. Svetlana nu
ştie încă de crimele tatălui şi arestările nevinovaţilor din miez de noapte dar
sinuciderea mamei ei, Nadia, îi lasă urme adânci şi va suferi toată viaţa. Mai
târziu, vârsta îşi spune cuvântul şi Svetlana începe să respingă gărzile de
corp şi urmăritorii poliţiei secrete într-o încercare de afirmare a propriei
identităţi şi o nevoie acută de intimitate. Vârsta adolescenţei e şi aceea când
coşmarul începe să se întrevadă, să-şi dea seama că tatăl ei îi aresta chiar şi
pe membrii familiei. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif";">Erau
anii nefaşti pentru Stalin când începuse să aresteze în grup, fără noimă,
doctori, scriitori şi alte persoane de
elită fără să-şi ocolească nici familia – culmea ironiei a fost când Stalin era
pe moarte şi tovarăşii de pahar l-au scos din puşcărie pe unul dintre cei mai
buni medici ca să-l trateze. Se instaura o perioadă de haos când nimeni nu mai
avea încredere în nimeni: „Oamenii MGB veneau în mijlocul nopţii la cei vizaţi,
răscoleau tot avutul lor, confiscau carnetele de economii, obligaţiuni şi bani.
Era o strategie pentru a aduce familiile cu pricina la sapă de lemn pentru a
vedea care alţi conspiratori aveau să le sară în ajutor. Când oamenii îi întâlneau
pe stradă pe soţia sau copiii celui arestat îşi întorceau privirile. Arestaţii
erau duşi cu maşina la închisorile Lubianka sau Lefortovo. Neştiind ce se
întâmpla, restul familiei aştepta cu groază să apară poliţia secretă din nou.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif";">După
moartea dictatorului şi o căsnicie eşuată, Svetlana fuge în SUA – sigur, aici
scrierea va face deliciul oricărui cititor. Te aştepţi la orice dar nu-ţi poţi
imagina cum se poate adapta fata lui Stalin în America. Din păcate, cei doi
copii lăsaţi în Rusia eşuează la vârsta maturităţii în alcoolism. Svetlana mai
face un copil în ţara în care a emigrat dar relaţiile cu bărbaţii de care se
agaţă cu disperare eşuează şi ele. Unii se folosesc de ea cum a fost tatăl
copilului ei din America care îi toacă banii scoşi din publicarea memoriilor.
Alţii încearcă să scoată de la ea informaţii despre tatăl ei, altele decât cele
publicate oficial sau unii pur şi simplu vor să o posede pe fata lui Stalin
într-o încercare – nereuşită, evident – de a se urca şi ei pe scara înaltă a istoriei.
Pentru Svetlana toate sunt tragice şi de evitat dar viaţa nu o lasă să rateze
nici măcar cele mai urâte lovituri.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif";">Se
întoarce în Rusia la un moment dat cu fiica ei şi lasă propaganda rusă să-şi
facă treaba aşa cum a făcut şi propaganda americană. Vine mai mult pentru fiul
ei care o anunţase că era bolnav prin scrisori. O odisee. Svetlana se temea să
nu fie pe moarte dar el nu era chiar atât de bolnav. Era în schimb pe moarte
relaţia lor şi primirea ei a fost foarte rece. Cei doi copii nu o vor ierta niciodată
pentru că i-a părăsit. Era epoca în care după dezgheţul lui Hruşciov, la
sfârşitul anilor 1950 când viaţa culturală şi boemă a Moscovei începuse să
respire mai liber dar nu pentru mult timp pentru că poliţia secretă avea alte
planuri. Hruşciov îl demitizase pe Stalin dar lucrurile nu au mers grozav în
sensul ăsta aşa că Brejnev a restabilit soclul distrus pe alocuri şi l-a şters
de praf pe conducătorul iubit.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Arial","sans-serif";">Ar
mai fi multe de spus despre această carte excelent documentată dar vă las să
decoperiţi plăcerea lecturii.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-44002489970816319212019-08-30T04:30:00.002-07:002019-08-30T04:32:11.064-07:00Zei de lut - Arkadi & Boris Strugaţki, E greu să fii zeu<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwLFMRH1dyAQtg2TY0cyQbug9YUvfQXW5V2FRs8GyeNvRW7TQvJbdOauXQd2zdLVAszP6KvRO0xTur5Eoo27FNOHt-Kn0Yg_tNAnOtraijdLQ5LorL-nVeRXcoA87PpoSj3lJBjW7sGL8/s1600/arkadi-_-boris-strugatki---e-greu-sa-fii-zeu---c1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1000" data-original-width="650" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwLFMRH1dyAQtg2TY0cyQbug9YUvfQXW5V2FRs8GyeNvRW7TQvJbdOauXQd2zdLVAszP6KvRO0xTur5Eoo27FNOHt-Kn0Yg_tNAnOtraijdLQ5LorL-nVeRXcoA87PpoSj3lJBjW7sGL8/s320/arkadi-_-boris-strugatki---e-greu-sa-fii-zeu---c1.jpg" width="208" /></a></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;">E greu să fii zeu</i>, ne spun fraţii Arkadi şi Boris într-un roman
plin de înţelesuri istorice şi metafizice, aproape un <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Picnic
la marginea drumului</i>, romanul transpus în film de regizorul rus Tarkovski,
un film de care cei mai mulţi îşi amintesc.<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>Revenind la zei, ei nu mai sunt nişte trofee mistice şi de neatins în
această carte cult pentru generaţia anilor 60<span lang="EN-US" style="mso-ansi-language: EN-US;">’</span>, deşi apar cu puteri<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>tehnologice de neimaginat pentru individul de rând depăşit în mod
evident de secolele care au trecut peste el, cum sunt protagoniştii unui oraş
medieval de pe o planetă, una dintre multele miliarde de planete din acest univers.
Problema locuitorilor unei astfel de planete apare atunci când vizitatori din
viitor, dar şi de pe o altă planetă, apar ca observatori şi ca supraveghetori
pentru dezvoltarea civilizaţiei. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Ideile de bază ale romanului sunt
pritocite din perspectivă filosofică şi sociologică cum ar fi desprinderea
omului de ignoranţă, răutate,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>egoism şi
violenţă. Şi cum se poate face asta? Prin cunoaştere, bineînţeles. Ştiu că nu
ştiu nimic, spunea Socrate,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>tocmai
pentru a explora mai departe acest izvor nemărginit al civilizaţiei. În lumea
medievală, Anton cunoscut şi ca Don Rumata vine ca spion trimis de Institutul
de Istorie Experimentală de pe planeta Pământ şi are pe lângă alte „puteri
zeieşti” cu ar fi fulgerele sau „o pasăre mare de fier”, un dispozitiv prin
care cei de pe pământ văd tot ce vede şi Anton în lumea în care a fost trimis.
Sărmanii localnici medievali sunt prinşi într-o buclă a timpului din care nu au
scăpare pentru că evoluţia are nişte etape pe care trebuie să le
traverseze<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>chiar dacă apar şi oameni
care îi împing puţin de la spate. Cam acesta ar fi fost rolul vizitatorilor, să
ajute dar nu se pot implica prea mult în progresul lor care trebuie să vină
natural pentru că altfel ar fi un dezastru. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Pentru că începe o persecuţie
oribilă împotriva oamenilor de ştiinţă dar şi a scriitorilor, pictorilor şi a oamenilor
care vor să se cultive, în general, Anton alias Don Rumata, trebuie să-i
extragă de la dispariţie pe cei mai importanţi care pot duce prin cunoştinţele
sau talentul lor civilizaţia mai departe. Aşa avem un palmares întreg cu bătăi
de spadă, lovituri de palat, oameni dedicaţi regelui şi ministrului său
analfabet (dar foarte viclean) dar şi dizidenţi. Toată baronimea e coruptă,
lacomă şi rea şi e dată jos împreună cu regele lor de ministrul regelui Don
Reba care ţinteşte puterea. După măcel, pune în loc Ordinul Sfânt, un ordin al
călugărilor care nu sunt mai puţin corupţi, lacomi şi răi. Cum se iese de aici?
Nu prea se poate face repede ceva, pentru că sunt oamenii timpului lor iar
observatorii extra(tereştrii) se simt cuprinşi de depresie, uneori disperare şi
işi dau seama, cei mai sensibili dintre ei, că încercând să oprească răul
trebuie să facă rău şi mai că l-ar face dacă nu ar fi inutil. Iată câteva
gânduri<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>pe această temă cu un medieval
care îi cere „fulgerele” ca să-i poată nimici pe adversarii ticăloşi, corupţi,
răi, el fiind parte din poporul sărac şi sătul de abuzuri: „Şi încă nu ştii
totul, gândi Rumata. Te bucuri la gândul că eşti sortit învingerii doar tu
singur. Încă nu ştii cât de lipsită de speranţă este problema ta. Încă nu ştii
că duşmanul nu se află atât în faţa soldaţilor tăi, cât înlăuntrul lor. Poate
că vei reuşi să răstorni Ordinul, iar valul răscoalei ţărăneşti te va arunca pe
tronul Arkanarului, poate că vei face una cu pământul castelele nobililor, îi
vei îneca pe baroni în Strâmtoare iar poporul răsculat îţi va acorda toate
onorurile ce se cuvin unui eliberator măreţ. Poate că vei fi bun şi înţelept –
unicul om bun şi înţelept în regatul lui. Poate că din bunătate vei începe să
dăruieşti pământuri tovarăşilor tăi de luptă, dar la ce le trebuie camarazilor
tăi de luptă pământ fără sclavi? Şi roata va începe să se învârtă în sens
invers. Şi bine ar fi dacă vei reuşi să mori de o moarte naturală şi să nu mai
apuci să vezi cum vor apărea noi conţi şi baroni din rândurile foştilor tăi
luptători credincioşi. Aşa ceva s-a mai întâmplat, gloriosul meu Arata, şi pe
Pământ, şi pe planeta ta.”<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Autorii acestei cărţi au avut
destul material de reflecţie din cărţile de istorie autohtone, de asta
înţelegem atât de bine şi asta ne dă un sentiment de superioritate ca şi cum noi
am fi zeii care îşi pun problemele astea. Autorii au mizat pe complicitatea
cititorilor ca şi pe capacitatea lor de a se amuza la luptele fără drept de
replică ale lui Don Rumata şi prietenilor săi, lupte de capă şi spadă presărate
cu mult umor în genul celor trei muşchetari <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Athos, Porthos şi Aramis.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>De asemenea sunt pasaje care descriu atât de
bine putreziciunea şi mizeria acelei societăţi încât simţi aproape organic
respingerea: „Două sute de mii de oameni! Aveau cu toţii ceva în comun, ceva ce
necesitase prezenţa Pământului aici. Probabil faptul că toţi, aproape fără
excepţie, nu erau încă oameni în sensul contemporan al cuvântului, nu erau
decât nişte lingouri, nişte piese brute din care numai secolele sângeroase ale
istoriei vor şlefui cândva un om mândru, cu adevărat liber. Erau pasivi,
lacomi, inimaginabil de egoişti. Din punct de vedere psihologic erau aproape cu
toţii nişte sclavi – <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>sclavi ai credinţei,
sclavi ai semenilor lor, sclavi ai patimilor şi ai cupidităţii. Şi dacă
printr-un capriciu al sorţii careva dintre ei se năştea sau ajungea stăpân, nu
ştia cum să profite de libertatea lui. Se grăbea iarăşi să devină un prizonier
– rob al bogăţiei, al exagerărilor nenaturale, al prietenilor depravaţi, rob al
robilor săi. Majoritatea nu erau vinovaţi cu nimic. Erau prea pasivi şi
ignoranţi. Robia lor se fonda pe pasivitate şi ignoranţă, iar acestea, la
rândul lor, generau iarăşi şi iarăşi sclavie. Dacă ar fi fost cu toţii la fel,
îţi puteai pierde cu uşurinţă curajul şi speranţa. Dar unii dintre ei erau
totuşi oameni, purtători ai scânteii de raţiune. Şi în permanenţă ei aprindeau
şi întreţineau ici-acolo, în mulţimea amorfă, foculeţele unui viitor incredibil
de îndepărtat, dar inevitabil. Aprindeau fără a ţine seamă de nimic. În pofida
întregii lor inutilităţi aparente. În ciuda oprimării şi a faptului că erau
striviţi cu cizmele. Cu toate că nimeni nu avea nevoie de ei, căci toată lumea
era împotriva lor. În ciuda faptului că puteau conta, în situaţia cea mai
fericită, doar pe o atitudine de milă dispreţuitoare şi nedumerită…Aceşti
oameni nu ştiau că viitorul este de partea lor, că viitorul este imposibil fără
ei.”<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-3348908817369799392019-06-07T06:40:00.001-07:002019-06-07T06:52:25.280-07:00Mutat în viață. Viața cu sens - Andy Hertz, Mutat la țară - Viața fără ceas<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhexRyXY0GwXxVNy_uzjD5V5_vw7zd6lfxQxk5Ae9_nsi_xYh-PUsSosiw7keO5XlAU0tZFhuVhpTGOjR66YJ1XkBVfX9NRH5vxW3fQrR7YaC6sGRMaIFWbhj9JcA30-Cp1sbxGf78D_lc/s1600/andy-hertz.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="480" data-original-width="480" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhexRyXY0GwXxVNy_uzjD5V5_vw7zd6lfxQxk5Ae9_nsi_xYh-PUsSosiw7keO5XlAU0tZFhuVhpTGOjR66YJ1XkBVfX9NRH5vxW3fQrR7YaC6sGRMaIFWbhj9JcA30-Cp1sbxGf78D_lc/s320/andy-hertz.png" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i>Mutat la țară - Viața fără ceas </i>e o carte care ar trebui să se afle
pe masa de lectură a tuturor celor care au ceva pretenții de la ei doar și
pentru faptul că ne vorbește despre cum am putea fi fericiți și o face la modul
simplu – să-i zicem o confesiune sinceră a unui prieten foarte bun. Cartea ne “ia
de guler” din mijlocul unui ora<span lang="RO">ș
aglomerat și poluat și ne duce la munte, în împărăția naturii. Andy Hertz,
autorul, ne împărtășește din viața lui de tânăr ambițios plecat din
Hunedoara și școlit în Londra, pus pe proiecte mari – în fapt, un vânător de
bani – care trăiește experiența mutării la țară în România ca pe o revelație a
descoperirii vieții adevărate, o viață fără </span>“ceas”, o viață care nu e
trăită pe grabă, o viață în care munca se face cu plăcere și odihna își are
rostul ei.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Autorul ne descrie prima conștientizare a unor
zone din natură de parcă un extraterestru crescut doar între betoane și neoane ar
fi descoperit o planetă verde și cumva, copii crescuți cu cheia de gât, vedem
și noi toate astea prin ochii lui : “<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">În timp ce străbăteam cei zece-cincisprezece metri dintre mașină și
ceilalți, parcă timpul s-a oprit și îmi lăsa răgaz să realizez ce am găsit
acolo. Am găsit o iarbă de un verde pur, curat, plină de floricele albastre. Am
găsit cerul senin și norii, care aveau o formă deosebită și parcă o altă
culoare decât cea văzută de jos, din oraș. Am găsit căsuțe din lemn, grajduri
vechi, căpițe de fân, cai, vaci, câini și pisici, și păsări nemaivăzute de
ochii mei până atunci. Am găsit garduri din piatră și porți din lemn, vatră de
foc și apă de izvor.</span> […] Mai sus, aproape de Piatra Corbului, în partea <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>cealaltă a unui mic gard vechi din lemn, am
zărit infinitul, cât o fi fost el de infinit, pentru mine, om trait multă vreme
printre clădiri înalte, metrouri, autostrăzi. Oricât de mult aș vrea să îl
explic prin cuvinte, nu cred că aș putea. E ca și Transfăgărășanul: dacă n-ai
fost acolo, n-ai văzut nimic, pozele pot reda prea puțin. Natura are miros, are
vânt, are greieri, frunze care se leagănă și te ating uneori pe frunte, atunci
când privești lung, în tăcere, de la umbra vreunui pom. Asta nu vezi în poze.
Infinitul e doar acolo sus , când ești și tu acolo. Orice altceva e insuficient.”<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Îți vine să spun, parafrazând titlul
cărții: Mutat în viață. Viața cu sens. Da, pentru că cei mai mulți dintre noi
aleg un concediu de 20 de zile pe an pentru a ne bucura de viața adevărată.
Prea puțin pentru suflet, bucuria nu trebuie trăită doar o data pe an. În plus,
natura, așa cum o explică Andy, trebuie să facă parte din circuitul vieții
noastre<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>de zi cu zi pentru a ne bucura
reciproc de avantaje: omul fericit și liber iar natura mai puțin compromisă,
prin plecarea omului din oraș și refuzul de a primi de la industrie mâncarea
mai mult sau mai puțin procesată. Omul poate să-și cultive legumele pe care le
mănâncă și solul să rămână <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>sănătos fără
o prelucrare chimică masivă cum face industria pentru a hrăni cât mai mulți
oameni. Desigur apare aici componenta etică a folosirii resurselor dar ce
frumos este când natura te răsplătește cu sănătate!<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Cartea mai merge și pe ideea
folosirii timpului la țară cu folos, să nu cădem cumva dintr-o extremă în alta
și să muncim la grădină <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>zi lumină :”Ideea
este alta<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">: scopul este fericirea,
iar diversitatea se împacă bine cu ea, astfel că e bine să faci și altceva.
Hrănește-ți trupul și sufletul pe toate căile. Educă-te și schimbă lumea. Fă
ceva măreț nu doar prin muncă<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>ci și prin
atitudine, gândire, schimbare. De asta ești aici! Altfel, prin orice ai face,
vei supraviețui până la moarte și atât.</span>” <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Resursele de bani pentru a trăi
la țară sunt diverse, trebuie doar să le găsești, pentru că grădina nu-ți poate
oferi tot ce ai nevoie. Un venit cât de mic îți asigură echilibrul atât de
necesar. Cine poate să găsească acest echilibru a câștigat o bătălie grea: “Oamenii
vor înțelege tot mai clar că nu au nevoie de mașină de lux, ci poate de o
bicicletă, că nu au nevoie de vilă, ci de confort, că nu au nevoie de haine
scumpe, ci de îmbrăcăminte, vor înțelege că multe rele au venit în viața lor
prin promovarea și îmbrățișarea falselor valori, iar cele reale nu numai că
sunt gratuite, dar chiar sunt adevărate daruri ale vieții: timp, familie,
dragoste, libertate, pace, prietenie,bucuria de a trăi.” <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Nu o mai lungesc cu citatele<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">: până apare cartea în biblioteci (și sper
să se întâmple cât mai repede), o puteți comanda la editura Berg așa cum am făcut
și eu. Merită din plin și unora poate să le schimbe viața, așa că vă
urez conștientizare ușoară!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-24510346321044633092019-05-07T07:03:00.001-07:002019-05-07T07:12:55.806-07:00Fantomele prezentului - Haruki Murakami, Pădurea norvegiană <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiWN2mdnG1cQJznYc2Dmi2CE_JFqX52yUqeKBWWA3IUvcQZW_Wu93nSp8k5pBp4yzsWrDsuec3nJve2h4ZDukCYXzkMMXFxc2nvBwQssK0GX9PqZ0WyP8nMZurDmsBNnG_MNyORtvAoCp0/s1600/padurea-norvegiana-haruki-murakami-editura-polirom-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="600" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiWN2mdnG1cQJznYc2Dmi2CE_JFqX52yUqeKBWWA3IUvcQZW_Wu93nSp8k5pBp4yzsWrDsuec3nJve2h4ZDukCYXzkMMXFxc2nvBwQssK0GX9PqZ0WyP8nMZurDmsBNnG_MNyORtvAoCp0/s320/padurea-norvegiana-haruki-murakami-editura-polirom-1.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Cine nu l-a citit pe Murakami încă poate să înceapă cu <i>Pădurea Norvegiană</i>. Eu l-am citit ascultând cântecul formației
Beatles cu același titlu ca să pot înțelege mai bine ecoul emoțional produs în
personajul central, Watanabe, un tânăr de nici douăzeci de ani care își
trăiește povestea de dragoste specifică adolescenței. O adolescență destul de
libertină modelată după valori atât de clasice încât poți zice că urmează </span>“visul
american”. Studenți de prin cămine, săraci sau mai înstăriți care ies la
aventuri de o noapte prin baruri și hoteluri, studenți care au un job part time
și visuri de realizare, fete sau băieți care își trăiesc viețile într-o Japonie
în care politica e aproape inexistentă pentru ei. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Tineri lui Murakami, destupați la
minte și dezinhibați sexual trăiesc și niște drame pe care aproape că nimic nu
le poate împiedica. De pildă, prietena lui Watanabe, Naoko, se sinucide într-un
sanatoriu la un timp după ce fostul prieten se sinucide. Watanabe trebuie să
suporte ambele pierderi și aproape că își pierde mințile și el dacă nu apare la
timp în viața lui o anume Midori care devine și suportul pentru o nouă
speranță de viață. Este vorba în special
de singurătate, o singurătate care are culori diferite în funcție de spectrul
adolescenței, o singurătate în doi (cum ar fi Nagasawa cu prietena lui sau
Watanabe – Midori), o singurătateîn trei
(cum ar fi Watanabe cu Naoko și Reiko). Oameni care își trăiesc întâmplările de
parcă însuși zeul destinului le-ar fi pus mâna pe cap fără să-i împiedice însă s-o
ia de la capăt în fiecare zi iar și iar.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Watanabe pare un burete care
absoarbe toate poveștile cunoscuților și prietenilor, fiind el însuși un
povestitor și ne devine simpatic cu fiecare “singur<span lang="RO">ătate</span>” <span lang="RO">povestită și trăită într-un ritm de fair-play pentru ceilalți. Până și
personajele conexe cum ar fi prietena lui Naoko, Reiko, care are o viață
distrusă în urma unor întâmplări nefaste încă din copilărie pare s-o ia de la
capăt spre sfârșitul romanului dar presimți fără să-ți spună autorul că nu prea
are cum să-i fie bine sau Nagasawa care pare amoral și realist, la polul opus
romanticului, de fapt este pierdut într-un eu care nu-i va aduce prea multe
bucurii în viață.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Cam asta e Pădurea norvegiană a lui Murakami, o singurătate absolută,
descompusă în mai multe figuri, unele dintre ele tragice. O carte de Fitzgerald
preferată de Watanabe, Marele Gatsby sau Centaurul de John Updike spun ceva
despre personalitatea personajului, aplecat spre romantism și dramă. Putem să
regăsim o parte din intensitatea lăuntrică a lui Gatsby în stilul așezat de
poveste a lui Murakami însă mai puțin din Centaurul, pentru că acolo
irealitatea imediată sau suprarealismul, dacă vreți, inundă pur și simplu spațiul personajelor și
te surprinde în mod plăcut. Despre Centaur însă o să mai vorbim într-o recenzie
ulterioară.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-9147419559172514802019-04-06T01:34:00.003-07:002019-04-06T01:55:22.825-07:00Armata viitorului? Robert A. Heinlein, Infanteria stelară<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhEXSZu33PkZEODLSqBbkyB6Ic7DzQlrc3wB35O2Kfpf2TvMLkmBOqB_Lw2Br_YUHOo_mvh5CL4JuXQAYjLbdimCE6AQmZj8OTku1ZYB4Fr9DCAT4kHFKqRw6HccNwf8gDYIULXiuskb_M/s1600/infanteria-stelara7c8-cover_mobil.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="383" data-original-width="260" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhEXSZu33PkZEODLSqBbkyB6Ic7DzQlrc3wB35O2Kfpf2TvMLkmBOqB_Lw2Br_YUHOo_mvh5CL4JuXQAYjLbdimCE6AQmZj8OTku1ZYB4Fr9DCAT4kHFKqRw6HccNwf8gDYIULXiuskb_M/s320/infanteria-stelara7c8-cover_mobil.jpg" width="217" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Iubitorii de acțiune pot găsi în
cartea lui Robert A. Heinlein, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Infanteria
stelară</i>, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>multe “delicii” </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">ale vieții de armată așa cum o știm și noi în lumea
noastră terestră doar că este puțin orientată spre viitor, cu soldați care au
costume speciale pentru sărituri în acțiuni, individual sau în grup, cu
tehnologie avansată și arme specifice. Ei luptă împotriva unor gângănii care
controlează anumite planete din univers dar care atacă și planeta noastră.
Eroul și povestitorul nostru este Juan Rico care termină școala dar nu mai vrea
să dea la facultate la Harvard pentru că este atras de mirajul armatei împreună
cu alți doi colegi. Heinlein nu glorifică viața de armată, o arată în toată
duritatea ei, de pildă acești băieți care se prezintă pentru înrolare sunt
speriați în cele mai crunte moduri pentru ca ei să înțeleagă adevărata
dimensiune la care se expun în războaiele pe care le vor duce. Și nu e doar de
sperietură, băieții vor putea vedea cum la antrenamente sunt lăsați undeva la
60 de km de cazarmă în pădure, dezbrăcați și fără apă sau mâncare. Unii ajung
înapoi, alții nu, dar aceia care ajung sunt lăsați să plece dacă vor asta. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Cartea atacă și
multiplele întrebări ale bărbatului în devenire cu privire la viață și la
rostul lui pe pământ, datorie civică și moralitatea votului. Deși tatăl lui
este un prosper om de afaceri care speră ca fiul lui să ia frâiele afacerii
după maturizare, sorții de izbândă apar doar pentru Forțele Armate care îi
aspiră până la urmă pe amândoi în această nebunie a războiului. Apar întrebări
în carte pentru soldații cursanți la flosofie și morală pe care le poți
considera sofiste sau nu, ca de pildă recuperarea unui camarad rănit după o
acțiune în forță, chiar dacă nu au aflat ce șanse de supraviețuire mai are, cu
riscul de a omorî locuitorii nevinovați ai unui întreg oraș. Ei cred că da,
camaradul trebuie recuperat. Se teoretizează politic, istoric, social,
matematic, logic. Soldații imaginați de Heinlein nu sunt doar pachete de
mușchi, înzestrați tehnologic, sunt inteligenți și culți, pentru că numai
astfel pot reuși.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Apariția cărții
lui Heinlein a generat multe controverse. El însuși absolvent al Academiei
Navale, a servit în Marină și cel mai probabil experiența acumulată i-a fost de
folos în creația literară. Publicată în 1959, cartea obține premiul Hugo pentru
cel mai bun roman în 1960.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>La o
informare de pe site-ul Wikipedia aflăm că : </span><span style="mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">” <span style="background: white;">Deși
costumele de luptă reprezintă cea mai de seamă moștenire lăsată de <i>Infanteria
stelară, </i><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>influența ei merge mai
departe, către conflictele contemporane. La peste o jumătate de secol de la
publicarea cărții, ea se află pe lista lecturilor Corpului Marinei Statelor
Unite și a Forțelor Navale ale Statelor Unite<sup>. </sup>Este primul roman
ajuns pe lista de lecturi a trei dintre cele cinci ramuri ale armatei Statelor
Unite care, la ora actuală, folosește multe idei similare conceptelor folosite
de Heinlein (voluntari, forță de atac tehnologizată). În 2002, un general al
Marinei descria viitorul echipamentului Marinei ca similar celui al infanteriei
mobile.<sup>”<o:p></o:p></sup></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<sup><span style="background: white; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></sup><span style="mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Au mai fost voci care l-au acuzat<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>pentru acest</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">ă</span><span style="mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">
carte de fascism, rasism, au examinat utopia mai ceva ca pe <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Republic</i>a lui Platon și în sfârșit, a
influențat unele cărți iar altele au venit ca replică. Concluzia este că nu
putem rata o carte atât de bună care și-a influențat în mod clar epoca.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Încă un citat din Wikipedia pentru
lămuriri: “ </span><i><span style="background: white; font-size: 10.5pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Infanteria
stelară</span></i><span style="background: white; font-size: 10.5pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"> a influențat
multe scrieri SF ulterioare, stabilind tonul pentru aventurile militare din
spațiu. Romanul lui <span class="MsoHyperlink"><span style="text-decoration: none;">John Steakley</span></span> <i>Armor</i> s-a
născut, după spusele autorului, din frustrarea creată de prezentarea
insuficientă a luptelor din <i>Infanteria stelară</i>, aspect pe care
dorea să îl dezvolte. Romanul anti-război al lui <span class="MsoHyperlink"><a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Joe_Haldeman" title="Joe Haldeman">Joe Haldeman</a></span>, <i><a href="https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=R%C4%83zboi_etern&action=edit&redlink=1" title="Război etern — pagină inexistentă">Război
etern</a></i> este în general privit ca o replică directă la <i>Infanteria
stelară</i> și, deși Haldeman a declarat că este rezultatul experienței
personale din timpul Războiului din Vietnam, a admis că a fost influențat de
romanul lui Heinlein. <i><a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Jocul_lui_Ender" title="Jocul lui Ender"><span style="text-decoration: none;">Jocul lui
Ender</span></a></i> al lui <span class="MsoHyperlink"><span style="text-decoration: none;"><a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Orson_Scott_Card" title="Orson Scott Card"><span style="text-decoration: none;">Orson Scott
Card</span></a></span></span> este considerat de mulți ca un răspuns
direct sau ca un roman influențat de <i>Infanteria stelară</i>, lucru
negat de Card, care a declarat că nu citise nici cartea lui Heinlein, nici pe
cea a lui Haldeman la data scrierii <i>Jocului lui Ender</i>.</span><sup><span style="background: white; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"> </span></sup><span class="MsoHyperlink"><span style="background: white; font-size: 10.5pt; line-height: 107%; text-decoration: none;"><a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Harry_Harrison" title="Harry Harrison"><span style="text-decoration: none;">Harry
Harrison</span></a></span></span><span style="background: white; font-size: 10.5pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"> a scris cartea satirică <i>Bill, the Galactic Hero</i> pe
care a descris-o ca o "rescriere jalnică a <i>Infanteriei stelare</i> a
lui Heinlein."</span><sup><span style="background: white; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"> </span></sup><span style="background: white; font-size: 10.5pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Romanul lui <span class="MsoHyperlink"><span style="text-decoration: none;"><a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/John_Scalzi" title="John Scalzi"><span style="text-decoration: none;">John Scalzi</span></a>, </span></span> <i><a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_b%C4%83tr%C3%A2nilor" title="Războiul bătrânilor"><span style="text-decoration: none;">Războiul bătrânilor</span></a></i> este, după spusele
autorului, construit după tiparul <i>Infanteriei stelare</i>.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="background: white; font-size: 10.5pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Seria lui <span class="MsoHyperlink"><span style="text-decoration: none;"><a href="https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=John_Ringo&action=edit&redlink=1" title="John Ringo — pagină inexistentă"><span style="text-decoration: none;">John Ringo</span></a>,</span></span> <i>Legacy
of the Aldenata</i> conține un omagiu explicit al cărții lui Heinlein. În
1987, Ace Books a publicat o carte interactivă a cărei acțiune se petrece în
universul <i>Infanteriei stelare</i>, <i>Combat Command in the World
of Robert A. Heinlein's </i>Starship Troopers<i>: Shines the Name</i> de
Mark Acres."</span><span style="mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><o:p></o:p></span></div>
<br />
<br />Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-81809820842823819452019-03-22T07:25:00.002-07:002019-03-22T07:29:02.788-07:00Scopul vieții - Substituirea, Robert A. Heinlein<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiD_WlOmbeTZvTbU3iF2ZFmXvXVRceDAjTba9KHNnJHt9nMTy4uJBjRNfv-I4DENNBEu1tAHewaBlFghdBm9P_lyF-OOeId28L3J6hkwCEHnxk_yfu0z6H5SJJwJ1cXCs-A8Q6HsvPAhyphenhypheno/s1600/substituirea-cover_big.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="407" data-original-width="276" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiD_WlOmbeTZvTbU3iF2ZFmXvXVRceDAjTba9KHNnJHt9nMTy4uJBjRNfv-I4DENNBEu1tAHewaBlFghdBm9P_lyF-OOeId28L3J6hkwCEHnxk_yfu0z6H5SJJwJ1cXCs-A8Q6HsvPAhyphenhypheno/s320/substituirea-cover_big.jpg" width="217" /></a></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Robert A. Heinlein este unul dintre cei mai apreciați clasici S.F. Cu o
abordare directă, ușor amuzantă, face ca unul dintre romanele lui pentru care a
obținut premiul Hugo (1956) pentru cel mai bun roman, să fie citit în timp
record și să îți dorești, răscolind bibliotecile să găsești o altă carte a lui
la fel de bună. Fără să fie îngreunat de termeni prețioși, teoretizează marile idei care i-au impresionat pe filosofi
și ne amintește întrebări esențiale :
Pentru ce trăim? Care este sensul tuturor lucrurilor pe care le facem? De ce
alegem să facem un lucru mai degrabă decât altul? Are viața în mod intrinsec o
etică, o morală? Ar trebui să ne placă să fim singuri în univers și să
respingem tot ce e diferit de noi?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Un actor care trăiește de pe o zi pe alta din rolurile lui primește jobul de a juca personalitatea unui om politic
care fusese răpit. Politicianul care formase un partid expansionist și încerca
includerea extratereștrilor în civilizația umană ar fi trebuit să ajungă la
timp pentru primirea unor onoruri oficiale din partea unui cuib de marțieni
foarte important din structura lor de vârf. Întârzierea la un asemenea
eveniment însemna un dezastru și ceremonia era anulată imediat. Pentru oameni
ar fi însemnat încetarea tuturor contactelor prietenoase și asta și-au dorit și
cei care l-au răpit. Actorul nostru trebuie să joace rolul omului politic
pentru ca marțienii să nu afle de răpire și să treacă omenirea prin foc și
sabie.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Această substituire e doar pretextul
autorului pentru care se pun marile întrebări ale vieții. Viața banală
trăită de un om sau ratarea lui și figurile ilustre ale zilei care invadează
televizoarele și hotărăsc legile pe care trebuie să le respectăm. Autorul nu ne
întreabă cine e mai fericit, ci mai degrabă cine trăiește mai intens viața și
se preocupă de scopul ei. Ce face deliciul romanului sunt tocmai aceste
încercări de substituire și deghizări pentru care lucrează o echipă foarte
dedicată cauzei politicianului. Mai mult, actorul devine la un moment dat
copleșit de ideile și de personalitatea pe care trebuie să le susțină și încet,
încet, își dă seama că sunt pe placul lui. Ideea e că trebuie să-ți acorzi un
timp pentru rumegarea ideilor pe care le refuzi din start cu încăpățânare și
ceea ce înțelegi apare într-o altă lumină.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Jocuri secrete la vârful piramidei de putere, agenți secreți și campanii
electorale, cam astea ar fi datele cărții. Din fericire, în bătălia politică,
binele supraviețuiește ca întotdeauna, astfel ca lumea să nu se prăbușească. Îi
mulțumim domnului Heinlein pentru asta. Dar la întrebarea </span>“Pentru ce
trăiesc?” pe care și-o pune actorul la un moment dat dar și la întrebarea “Cine sunt eu, cu
adevărat?” , foarte puțini dintre noi se gândesc. Pentru cineva care nu pune prea mare preț pe existențialism,
încă o idee pentru care cartea merită citită: mici trucuri actoricești pe care
le urmărim cu plăcere pe tot parcursul cărții și multă psihologie din care
putem învăța. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Ca să nu ratăm seria de autor și pentru
că ne plac doar romanele S.F. bune, în viitorul apropiat o să vă prezint încă
două cărți care au primit premiul Hugo: Luna e o doamnă rea (1967) și
Infanteria stelară (1960).<span lang="RO"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<br />
<br />Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-46185632479516740692019-02-27T03:55:00.003-08:002019-02-27T03:55:32.711-08:00Vrăjitorii uitate : Doina Ruști, Mâța Vinerii<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggzuOwiqhM081Hqhpz7Y3cacqFp9Rtav03dmX739tyumHArBJye__CibDs-liV0Y3Mozpqr667X7gVLluk6DPUFHuskhUFSqE8tODW3yHpbBNw9TfF3bDslg6Z2ITluL9KVGbMTjMWodQ/s1600/1162139.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="390" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggzuOwiqhM081Hqhpz7Y3cacqFp9Rtav03dmX739tyumHArBJye__CibDs-liV0Y3Mozpqr667X7gVLluk6DPUFHuskhUFSqE8tODW3yHpbBNw9TfF3bDslg6Z2ITluL9KVGbMTjMWodQ/s320/1162139.jpg" width="208" /></a></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Cartea Doinei Ruști, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mâța Vinerii</i>,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>se înscrie în parcursul Bucureștiului
fanariot (vezi <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Manuscrisul fanariot</i>)
în care anii 1800 – 1900 prind viață mai ales pe vechile ulițe ale Lipscanilor,
centrul unui oraș peste care stăpânește Înalta Poartă cu domnitorii pasageri
schimbați pentru 40 de pungi de galbeni. E povestea spusă chiar de Mâța
Vinerii, o fată de paisprezece ani, care nu are voie să-și mărturisească
numele. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Când ciuma se înstăpânește peste oraș, fata fuge la bunica ei, Maxima care
o învață tainele vrăjitoriei. Ele fac parte din linia satorinilor, oameni care
au anumite puteri individuale, insuflate de Sator, un duh care nu pare nici
drac, nici înger, putând face atît binele cât și răul pentru că nu are voință
și<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>personalitate, este un duh purtat
doar de intențiile celor care îl folosesc prin diferite incantații, licori sau
mâncăruri.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Tonul cărții este jucăuș și crud în același timp. Jucăuș, pentru că este
spus de o fată (și reamintit de femeie după treizeci de ani) pusă mai mult pe
șotii decât vrăjitorii și crud pentru că în perioada respectivă, când țiganii
se vindeau ca robi sau când turcii tăiau capul oamenilor după bunul plac, nu e
tocmai la îndemână pentru un om învățat cu toate normele civilizației. Când legile
sunt puse în balanță de zvonuri, sentimente, bârfe, acuzații fără fundament,
când riști libertatea și viața doar pentru că unii oameni nu te văd bine. Peste
toate domnește superstiția, cea mai rea dintre toate și din cauza căreia
Maxima, bunica fetei este săltată pentru a fi omorâtă. Fata își pierde și
unchiul, cuviosul Zăval, datorită unui alt satorin cu poftă de putere. Cartea
se încheie cu pedepsirea criminalului Maximei și al lui Zăval de către Mâța
Vinerii și cu descoperirea unei misterioase străzi Murta unde într-o altă casă
a lui Zăval descoperă lista cu toti satorinii din lume.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Cartea excelează prin mărturisirile fetei pline de umor și de rețete vechi
care sunt presărate peste tot cu ferma convingere că ele pot influența viața
oamenilor pentru o perioadă de timp. De exemplu, o turtă care poate provoca
boala râsului:</span>”Dar, pe c<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ât
ridicam glasul, pe atât și râsul lui Costas devenea mai intens, molipsind
servitorimea și ciohodarii, încât de sub arcade, din încăperile nevăzute ale
acelei hardughii de palat, auzeam hăhăiala pajilor, chicoteala cameristelor,
hohotele nesăbuite ale unor icioglani care lustruiau lingurițele, iar în
focarul ăsta de hohote intra din când în când și câte un șuierat, o clămpăneală
avidă ori un zgomot de dinți, căci și râsul, ca și firea omului, e de multe
feluri.</span>”<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">În cartea Doinei Ruști puteți intra pentru o vreme doar ca să experimentați
acele senzații și gânduri pe care le aveați fiind copil: oameni care dispar pe
loc la simpla dorință, leacuri de iubit, mâncăruri care te fac darnic până la
faliment, spirite, duhuri, oameni care vorbesc cu morții și care visează
tainele lumii. Peste toate astea adăugați și parfumul vechi de mahala, oamenii
epocii cu diferite metehne și descrierea foarte detaliată a psihologiei
oamenilor și chiar a orașului. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Cartea e un festin cultural pentru toti cei care adoră lumea veche a
Bucureștiului așa cum a fost ea cu rele și bune deși nu-și propune să fie o
cronică istorică veridică și nici măcar una dintre legendele știute. Este pur
si simplu originală și cuceritoare.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-25417434740153435862019-02-21T04:44:00.002-08:002019-02-21T04:44:25.225-08:00Chemarea pământului - Șoareci și oameni, John Steinbeck<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjUFZwCUos7qy8nlCfHSYioG0GQq5h1L-76L50eVHkxOBMrolO6sn75X9Y6snSQ46l63WhSGnRwJojxtQqTfsc19Vz_RsJ4hYDS_ha1dUv-GL0Q0d677_BCT-KB6lTatr_IhRX_fiK17I/s1600/copertaFata.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="621" data-original-width="410" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjUFZwCUos7qy8nlCfHSYioG0GQq5h1L-76L50eVHkxOBMrolO6sn75X9Y6snSQ46l63WhSGnRwJojxtQqTfsc19Vz_RsJ4hYDS_ha1dUv-GL0Q0d677_BCT-KB6lTatr_IhRX_fiK17I/s320/copertaFata.jpg" width="211" /></a></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
“Na bine. Într-o bună zi o să
adunăm niște parale, o să ne luăm o căsuță și vreo două pogoane de pământ”. Cam
asta e fraza care devine litanie<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>pe tot
parcursul c<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ărții pentru doi bărbați
care merg prin ferme să muncească pentru câteva parale așa cum multe alte sute
de oameni fac pe parcursul unei Americi traversată de o criză profundă socială
și economică. Lennie este întârziat mintal și îl are alături de el doar pe
George care se chinuie să-l țină departe de probleme.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>George are speranța unei căsuțe pe
care s-o cumpere din banii pe care îi vor câștiga<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>împreună la fermele în care muncesc iar
Lennie, ca un copil mare îl pune să repete tot timpul povestea căsuței pe care
o vor avea și pământului pe care îl vor lucra, doar pentru ei, fără să mai fie
la cheremul patronilor. După ce ajung la o fermă lucrurile se complică serios
când Lennie dă iar de necaz omorând involuntar o femeie, nevasta fiului
patronului. Omorârea nevestei lui Curley atinge o altă coardă sensibilă a
oamenilor care încearcă să-și atingă visurile : singurătatea. Deși are o
situație economică stabilă, rolul de nevastă o ține în singurătate și de aici o
suferință uriașă a ratării. Asemenea câinelui bătrân și orb care este omorât de
Carlson, ea moare în mâinile uriașului Lennie iar Lennie este omorât la rândul lui
chiar de prietenul lui, George, cu pistolul pe care Carlson îl folosise ca să
omoare câinele, tot din ...milă.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">George este nevoit să-l omoare și-l împușcă în ceafă, așa cum a fost
împușcat și câinele ca să nu sufere, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>în
timp ce alți bărbați îl caută pe Lennie să-l linșeze. Finalul este emoționant
pentru că Lennie îl roagă să-i spună povestea pământului pe care îl vor cumpăra
în timp ce se uită spre munți iar George își lipește teava pistolului de ceafa
lui.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Fără să fie sângeros, romanul trasează câteva linii care converg în
suferință și singurătate. Mai mult decât refrenul copilăresc al lui George, dăm
peste ipostaza omului care încercând să-și înfrunte destinul sfârșește prin a-i
da o mână de ajutor. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">John Steinbeck,
laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1962, apasă tare pe trăsăturile
care ne fac umani într-un orizont mărginit și lipsit de speranță. Chiar dacă
merge împotriva curentului, omul lui preferă să meargă în continuare strivit de
viitor, cărând din greu trecutul în spate. Un Sisif american.<o:p></o:p></span></div>
<br />Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-22244004522484578442019-02-12T03:09:00.003-08:002019-02-12T05:08:14.411-08:00Ruleta fericirii - Somerset Maugham, Vila de pe colină<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3W9N8ZEhMqM-jEm-VRsC_lgkZhyYksTe030xd88KfW5hq97eCngnXLBPW_m_AgOBhULwr25jL08cf4cSl5FVH0D2UTS4lUcW57SmCup7sWaMOC72S7R1Gf1i74ykOrbysMUwjjO9B9W0/s1600/res_b1099ba6429d79ccdb6932a4d128757f_full.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1059" data-original-width="1059" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3W9N8ZEhMqM-jEm-VRsC_lgkZhyYksTe030xd88KfW5hq97eCngnXLBPW_m_AgOBhULwr25jL08cf4cSl5FVH0D2UTS4lUcW57SmCup7sWaMOC72S7R1Gf1i74ykOrbysMUwjjO9B9W0/s320/res_b1099ba6429d79ccdb6932a4d128757f_full.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
W.Somerset<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Maugham a fost <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">cel mai apreciat scriitor
britanic al timpului său (1874-1965) debutând cu romanul <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Liza din mahalaua Lambeth</i> (1879) care își va găsi ecoul, mai
târziu, printre alte cărți scrise, în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Vila
de pe colină</i> (1941). Ca agent al British Intelligence<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>în timpul revoluției ruse (1917), autorul
aduce aportul vastei sale experiențe în volumul de povestiri <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ashenden sau agentul britanic</i> (1928).
Este un fin psiholog care încearcă să prindă în poveștile de viață toată partea
<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>naturală, lipsită de orice urmă de
farsă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Maugham e capabil să vadă, sub urmele lacrimilor de pe un obraz, fardul
țipător. În <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Vila de pe colină</i>, eroina
principală este o văduvă care deși și-a iubit fostul soț (un cartofor și un
bețiv), nu<i style="mso-bidi-font-style: normal;"> </i>mai este capabilă să se
îndrăgostească cu adevărat. Povestea nici nu mai stă în putința iubirii: vedem
cum între bogați și săraci crește o prăpastie în care cei mai săraci își frâng
gâtul. Vedem tarele unei societăți compromise sub gheara de foc a războiului. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Mary Panton este bogată și are un admirator<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>bogat (cu 25 de ani mai în vârstă decât ea), cu o carieră strălucită în
față care vrea să o ia de nevastă. Mai are un pretendent tot bogat, dar mai
neserios, aventurier, cu câteva căsătorii deja eșuate care îi dă târcoale. Cam
astea ar fi datele problemei date. Pe acest schelet rece și auster, autorul
începe să construiască o intrigă bogată în jurul personajelor și începi să vezi
cum femeia bogată și respectabilă nu mai este atât de respectabilă pe cât pare,
că admiratorul carierist și-a cam ales pasiunea în viață și neseriosul
aventurier poate să devină cel mai bun prieten și soț. Pe scurt, Marry este
cerută în căsătorie de Edgar care are șansa să devină guvernatorul Indiei și în
termenul dat pentru răspuns, cunoaște un tânăr sărac, un refugiat de război pe
care îl invită acasă. Tragedia apare când tânărul este respins dimineața<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>deși vrea cu disperare să continue relația.
El<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>nu poate suporta ideea că o femeie
frumoasă și bogată a văzut în el doar o aventură și se sinucide. Aici apare
Rowley, aventurierul, care o ajută să scape de cadavru și de toată situația
aceasta nefericită care i-ar putea afecta grav reputația și chiar libertatea.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Ideile merg pe un format clasic al </span>“<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">dezvrăjirii lumii”: de la sentimentele cele mai libere, în care natura și
dă mâna cu pacea sufletului, până la coșmar. Totuși nu putem s-o învinovățim pe
Marry: nu orice tânăr sărac se sinucide după o aventură cu o bogătașă frumoasă.
Datele tragediei stau și în coordonatele vieții băiatului marcate de război și
de sărăcie și poate că răul cel mai mare este lipsa oricărui orizont care îi
afectează percepția asupra vieții. Este student la arte, este cult, idealist ca
orice tânăr la 20 de ani, capabil de reacții mari în fața provocărilor vieții.
Poate că este, la un alt nivel, Liza din primul roman al lui Maugham. O Liză
aproape analfabetă, într-un orășel de provincie și asta ne face să ne gândim
totuși că <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>dragostea e la fel în toate
epocile, indiferent de starea materială și intelectuală. Merită să citiți și
acest roman pentru că intriga e la fel de complexă și personajele sunt atât de
transparente psihologic încât dau tonul unei capodopere.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br /></div>
Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-20070489998017288242019-01-31T05:24:00.002-08:002019-01-31T05:26:17.887-08:00Puterea de a renunța la nemurire - Matt Haig, Umanii<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjIwrvw-ZnqnB9Wsg5NiLg13QtzLxpWBu5X4U5AjKrLmwiozhePcIVOjnf60jNccU9K2bC9ggg1d3CXAZOhlNgUds93RdAT3b0WklwAhN9Ne7uGYkxtH0Lxx3LDE3TbeFDGEvX0CcAAeY/s1600/matt-haig---umanii---c1_1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="975" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjIwrvw-ZnqnB9Wsg5NiLg13QtzLxpWBu5X4U5AjKrLmwiozhePcIVOjnf60jNccU9K2bC9ggg1d3CXAZOhlNgUds93RdAT3b0WklwAhN9Ne7uGYkxtH0Lxx3LDE3TbeFDGEvX0CcAAeY/s320/matt-haig---umanii---c1_1.jpg" width="208" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Dacă aveți chef să citiți o carte despre dezvoltare personală dar în
același timp nu vă place tonul sfătos, arid în care este de obicei construită,
puteți citi <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Umanii </i>de Matt Haig. O să
descoperiți cât de mult vă puteți amuza singuri în fața unei cărți și
paradoxal, să explorați sensul vieții în cele mai neașteptate atitudini
omenești. Profesorul Andrew Martin, descoperit într-o zi pe străzile din
Cambridge fără haine, consideră că este de fapt un extraterestru trimis într-o
misiune de anihilare a tuturor celor care au aflat de descoperirea ipotezei
Riemann. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Adevăratul profesor, cel care avea revelația ipotezei fusese deja ucis. De
ce fac asta vonnadorienii? Pentru că umanii nu ar fi reușit să stăpânească
progresul tehnologic derivat de aici și ar fi distrus planeta și chiar
universul. Povestea nu stă doar în suspansul unei urmăriri extraterestre, ne
aflăm în incomoda poziție de a fi scanați la adevărata noastră dimensiune
socială și spirituală. Simțim tot timpul privirea sfredelitoare a celui care nu
știe nimic și învață totul, o ființă care vede oamenii pentru prima dată,
climatul în care locuiesc, condițiile sociale și familiale. El, extraterestrul
care îl înlocuiește pe profesorul Andrew trebuie să ia totul de la zero și
pentru asta avem și o explicație: </span>“<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Era întreg la trup, numai că nu și la minte. Înțelegeți dumneavoastră, poți
clona creierele umane, dar nu și ceea ce este stocat în interiorul lor, oricum,
nu suficient din ceea ce este stocat acolo, așa că am fost nevoit să învăț o
mulțime de lucruri eu însumi.</span>”<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Prin ochii vonnadorienului vedem toate
gesturile comune, f<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ăcute zilnic,
într-o altă lumină. Este lumina redescoperirii, o căutare de sine acerbă și
încercarea înțelegerii rostului pe pământ. Limba vorbită, afecțiunea,
obiceiurile culinare, ura, toate sunt analizate cu o lupă nemiloasă. Umanii
sunt totuși recuperabili și încet, încet extraterestrul nostru pare să
aprecieze tot mai mult familia și conviețuirea cu ceilalți umani. Dar, ca în
poveștile clasice, asemenea unui zeu, trebuie să renunțe la puterile deosebite
pe care le are dacă vrea să devină pământean și să nu se mai întoarcă niciodată
pe planeta lui. Cum pe Vonnadoria nu există moarte și suferință, extraterestrul
nostru pare să accepte cu ușurință ideea că e muritor la fel cu cei lângă care
alege să rămână. Pentru noi, Eminescu a pus cel mai bine ideea în poezie: </span>“<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"> Dar cum ai vrea să mă cobor?/Au
nu-nțelegi tu oare,/Cum că eu sunt nemuritor,/Și tu ești muritoare?” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Nu se poate să nu te gândești și la matematicianul<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>John Forbes Nash Jr, care are o poveste de
viață asemănătoare cu căderi psihice și reveniri din temuta<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>schizofrenie paranoică. O viață cât se poate
de reală și cu multă suferință în urma multiplelor internări dar iată că la un
moment dat Nash reușește să domine boala și să conviețuiască cu </span>“personajele”<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"> sale. Se întoarce ca un bun samaritean la
familia lui redescoperind iubirea, această ecuație necunoscută multora dintre
noi. Poate autorul s-a inspirat puțin și din această poveste sau poate povestea
este aceiași de la începutul lumii pentru umani. Nu ratați sfaturile <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>de la sfârșitul cărții pentru că sunt cu
adevărat grozave. Iată unul dintre ele: </span>“<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Noile tehnologii, pe Pământ, nu înseamnă decât ceva de care vei râde peste
cinci ani. Prețuiește chestiile de care nu vei râde peste cinci ani. Cum ar fi
dragostea. O poezie bună. Sau un cântec. Sau cerul.</span>”<o:p></o:p></div>
<br /></div>
Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-8280021731122297442018-12-06T07:39:00.004-08:002018-12-06T07:39:35.804-08:00Emoțiile IA - Răzbunare ancilară, Ann Leckie<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjd7zxz_kWtJVsrc3It0orzZ6xXfjgjSzw5m_u2dqdi1P7LoZ66EI5yde_KTW7S8T517GAr33j24F2opywue3Wx2PFelLYpubo2W7B480RgRDYY8Q7GiSafGCG21AaVWZ9qlw4EWWkzCYo/s1600/razbunare-ancilara-home_jcar.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="285" data-original-width="190" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjd7zxz_kWtJVsrc3It0orzZ6xXfjgjSzw5m_u2dqdi1P7LoZ66EI5yde_KTW7S8T517GAr33j24F2opywue3Wx2PFelLYpubo2W7B480RgRDYY8Q7GiSafGCG21AaVWZ9qlw4EWWkzCYo/s1600/razbunare-ancilara-home_jcar.jpg" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Una dintre cele mai bune cărți SF citite în ultimul timp e <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Răzbunare ancilară</i> de Ann Leckie.
Debutul în roman al autoarei a fost încununat cu cele mai importante premii:
Hugo, Nebula și Arthur C.Clarke și se citește aproape fără să-l mai lași din
mâini. Toată ideea romanului stă în acțiunile unei nave radchaiene, cu multiple
unități ancilare care execută acțiuni în mod separat și uneori chiar în același
timp având același numitor comun care primește informațiile. Interesant este
faptul că toată acțiunea este povestită de o navă care după ce este distrusă,
rămâne doar la statutul său de unitate ancilară ( un corp care nu mai este viu,
plin de implanturi). Stăpâna radchaienilor anexează teritorii după teritorii
într-o goană nebună de expansiune și supraviețuire fără să-i pese prea mult de
locuitorii acelor orașe pe care le invadează. Cei care nu se predau sunt
omorâți și transformați în unități ancilare, ceilalți se supun noilor reguli de
viață: </span>“De obicei, c<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ând
anexarea se încheia în mod oficial, proces ce dura mai mult de cincizeci de
ani, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>ordinea era deja asigurată de o
forță paramilitară</span>”. Urmași celor anexați nu mai resimțeau la fel de
acut invazia și se încadrau în normele obișnuite și învățate recent (lucruri
care spuse altfel, le întâlnim și în istoria lumii noastre, nu?).<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Unitatea în discuție, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Răzbunarea lui Toren Unu Esk </i><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>se întoarce împotriva stăpânei care ordonă
masacrele<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>și chiar omorârea unor ofițeri
din propriul batalion.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Surpinzător chiar
și pentru literatura SF<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>sunt câteva idei
ce merită atenția noastră: stăpâna acestor imperii se divide și începe să lupte
împotriva ei. Sunt două Anaander Mianaai care încearcă să-și submineze rolul
dominator prin tot felul de tertipuri iar cei de sub comanda lor primesc ordine
diferite. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
O altă idee nu foarte circulată e
aceea a unei unității ancilare, adică a unui cadavru plin de implanturi care
funcționează ca un organism normal, viu. Îi este foame, are necesități
fiziologice, simte durerea, are propriile gînduri. O IA (inteligență
artificială) care crește exponențial cu implanturile așa că ea poate să
trăiască mii de ani. Dar nu are doar propriile gânduri ci și o etică<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>pe care autoarea nu o explică deloc: să
salveze oameni din brațele morții sau să se răzbune, ca Unu Esk pentru omorârea
unui ofițer căruia îi era subordonată sau pentru distrugerea navei: “ <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Uneori habar n-am de ce fac ceea ce fac.
Chiar și după atâta amar de vreme faptul că nu știu e ceva nou pentru mine, cum
e și faptul că nu trebuie să execut în fiecare clipă ordinele cuiva.</span>”<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Orașele acestor imperii
funcționează pe bază de caste, case cu blazon,<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>uneori corupție și supraveghere militară inteligentă prin sisteme IA
(inteligență artificială care compară datele, analizează emoțiile și acțiunile).
Să nu credem însă că securitatea acestor orașe<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>și a stăpânelor lor (multiple și ele prin IA) sunt infailibile. Dintr-un
imperiu distrus, Garsedd, a rămas o armă foarte periculoasă care poate
străpunge orice scut: “<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Armele acelea
veniseră de la presgeri, garseddaii se înțeleseseră cu alienii, indiferent cine
făcuse prima mișcare.</span>” R<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ămâne
un mister pentru mine capturarea și uciderea garseddaiilor de către trupele
radchaiene de vreme ce ei dețineau asfel de arme puternice ca și neimplicarea
partenerilor lor de la care aveau armele, alienii presgeri, dar vorba navei
care ne spune povestea: </span>“- Sunt alieni. Cine-i poate <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">înțelege?</span>” <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Altă idee mai puțin circulată e
data de faptul că unitățile ancilare nu pot deosebi genul.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Habar n-ai care sunt personajele feminine și
masculine din poveste, te face să vânezi tot timpul detalii legate de păr,
îmbrăcăminte, obiceiuri deși nici acestea nu pot da un răspuns hotărâtor. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Ann Leckie a avut curajul să dea
piept cu toate aceste teorii care nu sunt în totalitate explicabile dar din
care a ieșit o carte captivantă care își<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>merită toate premiile.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Stilul e
clar, concis, fără prea multe metafore iar planurile se succed conform
sistemului IA care vede cu toate corpurile și raportează. Sau povestește. Sau
cântă. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-90410641452197566172018-11-27T06:45:00.002-08:002018-11-27T07:03:30.636-08:00Toate duminicile noastre – Cezar Petrescu, Dumineca orbului<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEie8kEHMDEUvsbKp2-7gU6Nl80jJGEuZJ8yD34hyiwNGEXFZO1z7aHrvhCNoGw6ZeqYCCR1BgpmP8OeDp2sh2nyoBypp72oze6kcutqGNAbojr3dDhZutiro4-9PdArq3SlSMvF7fpEwG0/s1600/dumineca-orbului_29212_1_1323863647.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="600" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEie8kEHMDEUvsbKp2-7gU6Nl80jJGEuZJ8yD34hyiwNGEXFZO1z7aHrvhCNoGw6ZeqYCCR1BgpmP8OeDp2sh2nyoBypp72oze6kcutqGNAbojr3dDhZutiro4-9PdArq3SlSMvF7fpEwG0/s320/dumineca-orbului_29212_1_1323863647.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Dumineca<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>orbului este poate cel mai
trist roman din literatura română. Trist, pentru că le refuză personajelor sale
toate speranțele. Trist, pentru că arată chipurile din spatele măștilor și
toate visurile se întorc la originea lor în neant. Trist pentru că nu ne-am
putut salva prin personajele sale și ăsta e poate reproșul cel mai dur pe care
îl fac cititorii săi. Romanul începe cu discuția banală a doi tineri pe care
soarta îi aduce împreună pe peronul unei gări din București. Sergiu Miclăuș și
Gina Alimănescu simt că sunt predestinați unul altuia și își făgăduiesc la
lumina stelelor că se vor întâlni ziua următoare. Ea merge la o nuntă la o
prietenă, el la înmormântarea mamei vitrege. Ea îi mărturisește lui unde merge,
el nu.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>În Duminica Orbului, avem două
planuri mari în care se desfășoară acțiunea și urmărim pas cu pas toate aceste
zvârcoliri ale ființei umane. Un personaj cheie, mătușa Ginei Alimănescu, fostă
dansatoare celebră, ne rupe inimile când nu-i dă tânărului întârziat scrisoarea
Ginei și refuză să-i spună locul în care aceasta îl așteaptă. Toate se dau
peste cap de aici și se întrec în cele mai putrede vicii: ea, adorata, redevine
iubita celui care o părăsise cândva și pentru care nu înseamnă mare lucru,
Sergiu se îmbată și pierde moștenirea dată de tatăl lui la jocurile de noroc și
o dată cu banii se duce și norocul amărâtului bolnav de plămâni care sperase la
un sanatoriu unde să-și mai prelungească viața. Cezar Petrescu merge mai
departe cu deziluzia: orbul care cerșea în fața bisericii, este omorât și
jefuit de tâlhari deși el, cel care se ruga pentru toți, murise spiritual cu
ceva timp înainte când înțelesese că nu are suficientă credință să poată vedea
iar. Ioachim Grult, un om care făcuse avere la viața lui ajunge la sanatoriul
de boli mintale după ce renunță la tot și nici nu mai consideră că viața merită
trăită altfel decât acolo unde poți să spui tot ce gândești, lăsând la o parte
orice mască.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Duminica orbului, a 6-a după Paști, cea pe care o găsim în evanghelia lui
Ioan, are un corespondent în lumea laică de<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>după Iisus. Orbul din evanghelie nu își capătă vederea doar în planul
fizic, el ajunge la adevărata esență al lucrurilor când îl vede pe fiul lui
Dumnezeu și îl recunoaște în loc să se înfurie și să-l renege ca ceilalți.
Vederea implică și buna credință a sufletului, libertatea care te protejează de
dogmă și false valori. Omul modern al lui Camil Petrescu<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>își perpetuează<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>însă viciile până astăzi, de aceea îl
recunoaștem atât de bine și personajele ne cad atât de greu sufletului. Până la
urmă, nimeni nu e rău intenționat (în afara tâlharilor, evident) : Catriona,
mătușa Ginei își închipuie că face un bine când refuză să-i dea tânărului
scrisoarea nepoatei sale și toate celelalte întâmplări cresc de aici ca
bulgărele de zăpadă când o ia la vale. Nimic nu e nou sub soare, spune autorul
romanului : </span>“Totul va fi cum a mai fost. Via<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ța curge ca ieri, ca alaltăieri, de o veșnicie.
Vânzătorul de gazete răcnește în văzduhul sonor al dimineții: -Univers!
Dimineața! Ziarul! Faptele diverse nu durează mai mult de o zi.</span>”<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-51369490903421550952018-11-09T03:06:00.004-08:002018-11-27T06:41:22.614-08:00Lumile în care trăim - Kurt Vonnegut, Abatorul 5<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgipm03cT9hYW0Mfygs3QB-hrSbnIbufdzHFGorTZIbOX8T4aQhPI-sTXvdQtp_yy2nSPRAz7074JW9tQVTErZ9NUigSxQqmOmVZ5WmHKL9TCLpWaXfqxUilPeR0KvqC8X7VmhYZvAkxdw/s1600/abatorul-5_1_fullsize.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="780" data-original-width="471" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgipm03cT9hYW0Mfygs3QB-hrSbnIbufdzHFGorTZIbOX8T4aQhPI-sTXvdQtp_yy2nSPRAz7074JW9tQVTErZ9NUigSxQqmOmVZ5WmHKL9TCLpWaXfqxUilPeR0KvqC8X7VmhYZvAkxdw/s320/abatorul-5_1_fullsize.jpg" width="193" /></a></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Romanul lui Kurt Vonnegut <i>Abatorul 5</i>
este despre război. Un război urât prezentat în ton satiric și cu mult umor
negru. Autorul care a luptat în acest război nu poate retrăi totul decât într-un mod care să nu-l mai
rănească a doua oară. Bombardarea
Dresdei de către britanici și americani în timpul celui de-al doilea război
mondial este relatată ca orice altă aventură. Personajul principal Billy
Pilgrim se detașează de cotidian trăind intens o viață paralelă. </span>“S-a <span lang="RO">culcat văduv senil și s-a trezit în ziua propriei lui cununii. A intrat
pe-o ușă în 1955 și a ieșit pe alta în 1941. S-a reîntors pe aceeași ușă și s-a
pomenit în 1963. Și-a văzut de mai multe ori nașterea și moartea, pretinde el,
și vizitează la întâmplare toate evenimentele plasate între ele.</span>”
Omul nostru nu este doar c<span lang="RO">ălător în
timp ci și vizitator involuntar pe planeta Tralfamadore locuită de
extratereștri. Groaznicele imagini ale războiului combinate cu călătoriile în
timp și viața personală, fac din această carte-cult o lectură de neratat. Personajul
Billy care nu cere mult de la viață se trezește în situația în care viața cere
prea mult de la el. Amărâtul e târât în tot felul de situații care te fac să-l
compătimești pentru neimplicarea și apatia lui, fără hotărâri proprii, umbră
chiar și pentru sine însuși. Viața lui intensă, adevărată, e în altă dimensiune.
Se poate face ușor paralela cu o altă carte celebră a autorului <i>Leagănul Pisicii</i> în care personajul Iona este bokononist iar
acțiunea – bombardarea Hiroshimei de către americani - este presărată cu citate
bokononiste : </span>“Noi, bokononniștii, credem că lumea este organizată în
echipe care îndeplinesc Voia Domnului fără să descopere vreodată ce fac.
Bokonon dă numele de karass unei astfel de echipe, iar instrumentul,
kan-kan-ul, care m-a adus în karass-ul meu a fost cartea pe care n-am terminat-o
niciodată, carte pe care voiam să o
intitulez <i>Ziua în care lumea s-a sfârșit.</i>”<o:p></o:p></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Orice cititor serios de SF își
poate da seama de modul acut în care Vonnegut ia peste picior cele două lumi,
lumea cunoscută, în care trăim și lumea extraterestră, cea pe care vrem s-o
descoperim. Ambele sunt tratate cu aceeași importanță iar el pare mai tot
timpul în defensivă. Detaliile grotești ale războiului se pierd în această
încăierare a faptelor din care personajul iese mai mult ciufulit și incapabil
până la sfârșit să mai aibă grijă de propria existență. Cum ar spune Billy “a<span lang="RO">șa stau lucrurile</span>”. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">
</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<br />
<br />Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-45095706501061685172018-10-27T00:10:00.001-07:002018-11-07T02:49:37.322-08:00Hrana noastră cea de toate zilele – Han Kang, Vegetariana<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4ScVNchDPceA5mbvv9xl3wLfWqjtcbQWMUuZyWtRt4GoMDHRWdXo6NBZmMr5Q_wyi63IIhhjBN01M-6p8_uIyPTiZbVFzlkyah7aEe8noDFzROtm1lcjQ9Mt4nb40FNuwYY4KSdwOcGE/s1600/vegetariana-cover_huge.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="975" data-original-width="720" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4ScVNchDPceA5mbvv9xl3wLfWqjtcbQWMUuZyWtRt4GoMDHRWdXo6NBZmMr5Q_wyi63IIhhjBN01M-6p8_uIyPTiZbVFzlkyah7aEe8noDFzROtm1lcjQ9Mt4nb40FNuwYY4KSdwOcGE/s320/vegetariana-cover_huge.jpg" width="236" /></a></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "arial" , sans-serif; font-size: 10.0pt; line-height: 107%;">Literatura
sud-coreeană ne aduce în atenție un roman bine scris de Han Kang <i style="mso-bidi-font-style: normal;">,<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>Vegetariana. </i>Autoarea care a câștigat printre alte premii și Man
Booker Internațional Prize în 2016,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>își
plasează personajele într-o lume care se supune tradițiilor, foarte puțin
deschisă la mersul lumii moderne, cel puțin acea parte care e legată de
libertatea spiritului și a afectelor. Eroina cărții devine vegetariană în urma
unor coșmaruri legate de sacrificarea animalelor, vise violente care anunță o
boală psihică. Soțul ei lasă lucrurile să se desfășoare în voia lor, neputând
să facă ceva în sensul ăsta, să o ducă la un doctor sau să încerce un dialog
mai strâns. Alegerea de a schimba alimentația este în cea mai mare măsură ceva
rău pentru toți ceilalți, un șut nu doar fizic ci și spiritual. Familia femeii
incapabile să mai consume produse animale, e îngrozită și rușinată. Nimeni nu
face concesii: la o întrunire familială, tatăl încearcă să-i introducă forțat o
bucată de carne în gură și o lovește până la sânge</span><span style="font-family: "arial" , sans-serif; font-size: 10.0pt; line-height: 107%;">; </span><span lang="RO" style="font-family: "arial" , sans-serif; font-size: 10.0pt; line-height: 107%;">ea ia un cuțit de pe masă și își taie venele. Clasic
pentru o nebună de legat căci ajunge la spitalul de boli psihice unde situația
ei se înrăutățește. Se conturează prin ochii acestei femei caracterul celor
care o înconjoară: sora ei mai mare devotată și harnică care alege s-o
îngrjijească, soțul surorii <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>care se
dovedește infidel și profitor, părinții insensibili la adevărata dramă a fiicei
lor în raport cu tradiția etc. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "arial" , sans-serif; font-size: 10.0pt; line-height: 107%;">Titlul
cărții te conduce cumva la un trend în creștere, alegerea alimentației fiind,
așa cum scrie și autoarea, o alegere vitală în raport cu viața personală și
clima: </span><span style="font-family: "arial" , sans-serif; font-size: 10.0pt; line-height: 107%;">“Oamenii
trec la vegetarianism fie pentru că vor să fie sănătoși și să trăiască mult, fie
pentru că urmăresc să-și schimbe metabolismul predispus genetic la alergii, sau
din considerente ce țin de protecția mediului înconjurător. Bineînțeles,
vegetarieni sunt și călugării budiști din temple, care respectă principiul
moral ce le interzice să curme vieți.” Eroina noastră devine din ce în ce mai
apatică, refuzând până la urmă orice fel de mâncare, iar trauma este agresivă
și mortală așa că nu o să greșim s-o încadrăm în trend. Ea refuză să mai
înghită mâncare, orice fel de mâncare așa cum în copilărie, dacă ar fi putut,
ar fi respins bătăile date de tatăl ei. Nu conștientizează fiind copil foarte
mult din acțiunile care se petrec în<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>jur dar undeva în creierul ei toate sunt amplificate și o data cu
vârsta se dezvoltă și boala psihică.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>De
pildă, când tatăl ei a omorât câinele familiei pentru că a mușcat-o (nu ni se
spune în ce împrejurare a devenit câinele agresiv), folosind o metodă de
tortură care ar fi făcut, chipurile, carnea mai fragedă, pe care apoi au
consumat-o la masă, în familie. Sunteți oripilați? Nu e neobișnuit pentru
asiatici să tortureze și să consume câini așa cum nu e neobișnuit pentru noi să
consumăm porci, vaci sau miei care au fost torturați prin ferme asta ca să nu
mai amintim vapoarele care transportă animale vii în condiții infernale (
suntem în 2018 și Uniunea Europeană se face în continuare că nu vede tortura
care se practică asupra animalelor desi are obligația să reglementeze prin lege
asemenea orori).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , sans-serif; font-size: 10.0pt; line-height: 107%;">Sora cea mare, prin ochii
căreia vedem toată zbaterea psihologică, e un personaj chiar mai bine conturat
decât vegetariana. Practic, toată viața ei este pusă în paranteze<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>de această boală psihică și de neputință.
Interesantă este și partea sexuală asezonată cu mania artistică chiar dacă nu
este sufletul cărții ci doar un pretext pentru punerea în scenă a modului în
care se poate schilodi un om sufletește. Întretăierea de poezie, suferință și
cruzime poate concura la modul cel mai onorabil o scriere celebră a recentului
laureat cu premiul Nobel pentru literatură din 2017, Kazuo Ishiguro, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Să nu mă părăsești.<span style="background: white; color: #333333;"><o:p></o:p></span></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br /></div>
Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-58331752341470532022015-12-03T00:38:00.001-08:002015-12-03T01:19:04.224-08:00Ce-am mai găsit din cronicile la "Marta" din 2006<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<a href="http://convorbiri-literare.dntis.ro/DORIANoct6.html">http://convorbiri-literare.dntis.ro/DORIANoct6.html</a></div>
<div class="MsoNormal">
<a href="https://www.yumpu.com/ro/document/view/15968291/poezie-oglinda-literara/95">https://www.yumpu.com/ro/document/view/15968291/poezie-oglinda-literara/95</a></div>
<div class="MsoNormal">
<a href="http://www.observatorcultural.ro/Evangheliste-debutante*articleID_16052-articles_details.html">http://www.observatorcultural.ro/Evangheliste-debutante*articleID_16052-articles_details.html</a></div>
<div class="MsoNormal">
Arta de marta – Ştefania Plopeanu</div>
<div class="MsoNormal">
<a href="http://www.agonia.net/index.php/article/225736/Revendicarea_nemuririi_%C3%AEn_nou%C4%83_(%C5%9Fi_oare_c%C3%A2te_alte)_acte"><span lang="RO">http://www.agonia.net/index.php/article/225736/Revendicarea_nemuririi_%C3%AEn_nou%C4%83_(%C5%9Fi_oare_c%C3%A2te_alte)_acte</span></a><span lang="RO"><o:p></o:p></span></div>
<a href="http://www.romlit.ro/martira">http://www.romlit.ro/martira</a>Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-1765374487810950162015-12-03T00:35:00.000-08:002015-12-03T00:37:00.525-08:00A fi sau a nu fi poezie în secolul XXI ?http://uzp.org.ro/starea-poeziei-romanesti-la-inceputul-secolului-xxi/<br />
<br />
<br />
Pentru a aborda această temă este necesar un îndelung exerciţiu de receptare a poeziei româneşti în ansamblu, cu aplecare spre tendinţa de evoluţie a poeziei din a doua parte a secolului XX şi numai, apoi este necesară o plonjare în panorama poeziei secolului XXI.<br /> În acest context, cristalizarea criteriilor de selecţie şi a conceptelor cu care trebuie lucrat stau la baza analizei noastre. O panoramă a poeziei de la Nichita Stănescu, trecând pe la Cristian Popescu, până la Claudiu Şimonaţi se întinde pe o suprafaţă de timp considerabilă, greu de cuprins doar într-un articol, mai degrabă poate fi expusă în Biblia înţelegerii poeziei româneşti din secolul nostru, de care făcea vorbire Ion Simuţ.<br />Exegeza poeziei de astăzi înregistrează o evoluţie/ involuţie a poeziei, prin apariţia unui nou curent literar, pe care l-am denumit pro-globmodernul şi despre care am scris în presa literară a anilor 2000. Este o întoarcere, pe jumătate, la clasicism, încercând să înlăture mâzga postmodernismului optzecist a cărui poezie nu transmitea nimic, aducând un deserviciu limbii literare.<br /> Pentru a face, succint, o analiză a poeziei româneşti la începutul acestui secol, e necesar să priveşti această panoramă ca printr-un ochean întors, adică de la cel mai tânăr autor, Adela Greceanu, la Mircea Ivănescu, care a decedat de curând. Poeţii tineri ai acestui început de secol au învăţat, practic, de la post-textualişti (nouăzecişti), postmodernişti, textualişti (optzeciştii), manierişti, experimentalişti (şaizeciştii), în frunte cu Anghel Dumbrăveanu, Marin Sorescu etc.<br /> O privire de ansamblu asupra influenţelor poetice de la sfârşitul veacului trecut şi începutul acestui secol este necesară pentru a stabili cele cinci metode de analiză comparativă prin raportarea la Identitatea eului poetic. Se pare că tendinţa poeziei actuale este o prelungire a celei de la sfârşitul secolului XX, care a fost şi este, se pare, instaurarea eului poetic ca instanţă absolută, prin utilizarea şi eliminarea formelor de retorică pentru a se ajunge la eul real absolut, adică la Voce.<br /> Am constatat că poeţii de la începutul secolului XXI nu prea îşi pun întrebarea cine se exprimă în versurile lor, abandonându-se fără voia lor versului impersonal.<br /> Vorbeam mai înainte despre cele cinci metode de analiză: metoda argheziană ar consta în exploatarea impurităţii limbii, metoda blagiană – expresionistă care glisează între eul exterior, amplificat cosmic, şi un eu interior problematizat. Urmează metoda lui Ion Barbu, de textualizare a discursului care înlocuieşte eul poetic cu o instanţă textual suverană care se reflectă doar pe sine în oglinzile textului, ce o numim realitate textuală. Mai este metoda bacoviană ce constă într-o formă de existenţialism al eului poetic care se contemplă pe sine într-o formă degradată şi agonală, urmând metoda stănesciană care este dată de postmodernismul necuvintelor, eul poetic fiind situat, cum ar spune Marin Mincu în „interstiţiile spaţiului metalingvistic”.<br />Am observat, într-o analiză a raportului realitate-limbaj (text), că tinerii poeţi care urmează metoda lui Nichita Stănescu scriu o poezie în care afirmă că realitatea înseamnă mai mult decât limbajul, cuprinzând potenţele preverbale. Ei cred că realitatea este doar limbaj şi ce nu este limbaj nu există. Cei care urmează metoda lui Sorescu preţuiesc realitatea double-face, în care lumea şi limbajul coexistă, dar pot fi abordate în mod ironic, ori grav, experimentalist cum o face Mircea Ivănescu.<br /> Poeţii de la începutul secolului XXI, pentru faptul că aplică procesul de textualizare, poezia lor a luat locul a ce se numea în perioada primei jumătăţi a secolului XX emoţia sau sentimentul. Transferul poetic obişnuit – realitate – a fost îndreptat spre opoziţia realitate-text.<br /> Poetul de la începutul acestui secol a devenit acel „descriptor” care pune în text tot ce atinge, până şi inefabilitatea. Acesta nu vizează Poezia, ci „textele”, problema lui nu mai constă în scrierea versurilor, ci descrierea mecanismelor acesteia – ocultând poemul. Creându-şi senzaţia că se află la interstiţiul dintre realitate şi text, aşa cum Platon lăsa să se întrevadă ideile în vacuumul realităţii. Dicteul textualist folosit de poeţii de azi constă în producerea de text şi metatext în acelaşi timp, textul poetic fiind organizat în pulsiuni poetice ale actului liric, care nu mai este interesat decât să comunice autenticitatea trăirii sale şi evitând de a comunica o anumită idée.<br /> Poezia actuală, cea care nu se înscrie în globmodern, are diferite caractere revelatoare – colocvialitatea ironică, folosind semnele de punctuaţie nefireşti şi o oralitate simulată, discursurile care încearcă să spună totul pentru a masca diferite complexe, cum ar fi forme de demenţializare a realului, poeme schizofrenice, pornografice, obsesii viscerale, autoexecuţiile eului şi simţiri dereglate, promovarea gradului zero al scriiturii, a unei stări poetice plasmatice, prin contestarea rolului metaforei. Aceşti poeţi care practică textualismul au atitudini radicale în raport cu universul literaturii: ei susţin că toţi poeţii care nu se supun imperativului scriiturii sunt consideraţi păşunişti şi tradiţionalişti.<br /> În această perioadă şi în acest peisaj literar au apărut poeţi tineri ale căror cărţi au fost publicate de edituri cunoscute, dar, din păcate, datorită modului defectuos de promovare a cărţii aceştia au rămas aproape anonimi. Amintim în acest contest pe: Răzvan Ţupa, Dan Sociu, Elena Vlădăreanu, Claudiu Komartin, Lavinia Bălulescu, Livia Roşca, Linda Maria Baros, Violeta Ion, Miruna Vlada, Diana Geacăr, Andra Rotaru etc. Un poet de anvergură este Ion Iancu Vale, ctitor de reviste de bună calitate.<br /> Generaţia „milenaristă” care are un program declarat anticalofil şi minimalist nu prea s-a impus pe piaţa poeziei. Această poezie este una cu bătaie scurtă, fapt dovedit de precocea ei manierizare. Acest contigent are deja micile lui ierarhii. Printre aceştia se află Livia Roşca, născută în Drăgăşani, la 1980, cu volumul „Ruj pe icoane”, volum premiat de Uniunea Scriitorilor. Din păcate, această poezie scrisă de concetăţeana mea nu justifică integral asemenea aprecieri. Acest caz mă face să constat că există un mod de a face pe cineva poet şi a-i construi o mică glorie. Textele nemeritate de pe coperta a patra ale criticilor Alexandru Matei, Tudorel Urian şi Al. Cistelecan laudă nişte poezii siropoase şi anoste. Se pare că această poetă nu are viitor. Volumul de debut este un excelent produs, de la ambalaj la reclamă, al unui serviciu de marketing literar profesionist – din care lipseşte poezia.<br /> După cum se observă, cu ajutorul unor critici onorabili se promovează grafomania şi veleitarismul. Un anumit ecou au avut textele Mirunei Vlada, din volumul „Poeme extrauterine”, apărute la Editura Paralela 45, în 2004. Născută în Bucureşti, în 1986, autoarea debutase cu un an înainte în revista Luceafărul, prezentată de Octavian Soviany. Alexandru Matei vorbeşte despre „autenticitatea spunerii”, Aurel Pantea scrie despre „voluptatea deziluzionării, ce trimite în limbaj impulsurile unei feminităţi ce-şi calmează toate libertăţile şi toate decomplexările”. Toate aceste elogii sunt rostite cu jumătate de gură, cu anumite rezerve subtextuale. Aceste constatări, unele laudative, nu reprezintă în niciun fel garanţia valorii. Şi în al doilea volum al acestei autoare intitulat „Pauza dintre vene”, apărut în 2007, la Editura Cartea Românească, descoperim un manierism lipsit de accente personale. Descoperim, la fiecare poem, banalităţi rostite emfatic şi aşa-zise filosofări anoste.<br /> Spre deosebire de precedenta poetă, Lavinia Bălulescu, în poeziile din volumul „Lavinucea”, apărut la Cartea Românească, în 2007, născută la Drobeta-Turnu Severin, în 1985, are capacitatea de a se întoarce în copilărie şi cu evidentă înclinaţie ludică, cu influenţă din Mircişor al lui Cărtărescu din Orbitor şi din personajele lui Cristian Popescu. Această poetă a debutat cu volumul „Mov”, în 2004, la Editura Prier, titlu identic cu titlul volumului de poezie al unui poet din Petroşani, volum apărut la Editura Fundaţiei „I. D. Sîrbu”, condusă de scriitorul Dumitru Velea. Poemele, 26 la număr, au graţie şi sprinteneală, demne de luat în seamă.<br />Un alt poet al acestui secol este Valentin Radu, care, în 2001, a publicat volumul „Înapoi în Arcadia”, la Editura Paralela 45, pe atunci minor, care s-a apucat să se joace înainte de vreme cu lucrurile serioase de pe lumea aceasta, între care se numără şi poezia. Mircea Bârsilă a girat debutul Alexandrei Pârvan, cu volumul „Prinsoare”, apărut în 2001, observând o „armonizare a contrariilor”, remarcându-se prin asociaţiile duale, în spiritual unui onirism îmblânzit de emoţia credibilă, cum remarcă Adrian Alui Gheorghe.<br />Şi la Cluj descoperim o paletă diversă de abordare a stării poetice. De la şaizeciştii Aurel Rău, Aurel Gurghianu, la optzecişii Ion Mureşan, Ion Cristofor şi până la milenariştii Ionuţ Ţene, Flavia Teoc, Mihai Bumb etc, toţi au îmbogăţit ideatica şi structura poeziei prin felul de exprimare a ideilor.<br /> Fiecare zonă a ţării îşi are grupul ei de poeţi, din păcate puţini cunoscuţi, chiar dacă poezia lor dezvăluie talente autentice. Vina o are felul de distribuire şi difuzare a cărţilor şi a presei literare. Astfel, în zona Doljului, Hunedoarei şi al Orăştiei sunt poeţi demni de a fi luaţi în seamă şi citiţi cu interes. Printre aceştia enumerăm pe: Any Drăgoianu, Dumitru Velea, Mihai Duţescu, Petre Gigea-Gorun, Eugen Evu, Janet Nică, Ionuţ Ţene, Doina Drăguţ, Ion Pachia-Tatomirescu, Marius Robu, Claudiu Nicolae Şimonaţi, Llelu Nicolae Vălăreanu şi alţii. O parte dintre aceştia au fost cuprinşi în antologia Lumina cuvintelor, întocmită cu profesionalism de Claudiu Şimonaţi. Parafrazându-l pe Malraux, pot să conchid că în Secolul XXI se vor naşte marii noştri poeţi sau poezia va dispărea, prin paginile efemere ale internetului.<br /> Al. Florin Ţene / UZPRVioleta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-44727368724537480852014-01-27T04:52:00.002-08:002014-01-27T05:12:39.103-08:00Un regizor cu cele mai bune intenţii<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Calibri;">În filmul <i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Din dragoste, cu cele mai
bune intenţii</span></i><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"> (Adrian
Sitaru), Bogdan Dumitrache apărea ca un personaj obsedat de figura maternă şi
de boala pe care aceasta trebuia<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>s-o
traverseze.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Era agitat şi vorbăreţ,
cerea explicaţii şi îşi dădea sieşi explicaţii, discuţiile cu prietenii, toate
se învîrteau în jurul unui punct fix pe care chiar el îl desenase. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>I-a căzut mănuşă rolul acestui actor cu o
privire neliniştită, cu cearcăne adînci şi bîntuit de o logică retorică.
În<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Poziţia
copilului</i> <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>îşi calcă pe obiceiuri,
devenind un anti-erou, un rebel fără cauză dar bîntuit şi aici de idei fixe
care fac ca lumea, indiferent din ce unghi priveşti asta, să se învîrtă în
jurul lui. A pune stăpînire pe aparatul de filmat şi pe scenariu înseamnă să
construieşti 80% din film. <o:p></o:p></span></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: Calibri;">Filmul lui Corneliu Porumboiu vine să adîncească această perspectivă a
actorului preocupat de sine şi de obiectul care face parte din viziunea lui
despre viaţă. Bogdan Dumitrache (Paul, în film)<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>joacă rolul unui regizor care trebuie să filmeze o scenă cu o actriţă
(Diana Avrămuţ). Preocupat de cele mai mici detalii ale filmării, subiectul <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>capătă valenţe personale. Repetarea obsedantă a scenei care
trebuie filmată se întrepătrunde cu pauzele pe care cei doi şi le acordă, la
masă, în public ca şi cum rolul se continuă undeva, chiar dacă (aparent)
nefilmat de nimeni, cu aceleaşi tatonări despre artă şi rostul ei într-o lume
grăbită unde totul se comprimă.<o:p></o:p></span></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: Calibri;">Asistăm la discuţii despre pelicula tradiţională de film şi cea digitală,
trecînd apoi la deosebirea dintre bucătăria europeană şi cea occidentală.
Regizorul (din film), care are şi<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>probleme de sănătate, foloseşte o altă „ înregistrare” pe marginea căreia
nu vorbeşte prea mult: endoscopia, o procedură care ne arată pe monitor
stomacul. Producătoarea lui ia în serios această problemă, cheamă un doctor şi
interpretează împreună diagnosticul, într-un mod detaliat şi aplicat, ca şi cum
s-ar pune de acord asupra unui unghi de filmat pentru personajul „stomac”. Iată-l
deci pe regizor implicat <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>în propria
filmare (endoscopie), observîndu-şi propriul „metabolism”. De aici şi titlul <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Cînd se lasă seara peste Bucureşti sau
metabolism. <o:p></o:p></i></span></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: Calibri;">Consecvenţa asupra detaliului şi accentul pus pe timp (de pildă, actriţei
care face duş, trebuie să i se acorde în film timpul real pe care ea îl consumă
în acest mod) e exemplar pentru modul în care Corneliu Porumboiu înţelege să
redea obsesia unui autor de a-şi defini opera. Indiferent de stil, e consecvent
cu sine însuşi de la prima pînă la ultima frază. Şi nu e puţin lucru
să ai curajul să faci un film care chiar dacă nu va fi gustat de public <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>(şi nu prea cred asta) poate face deliciul
unor oameni care obişnuiesc să teoretizeze asupra unor lucruri peste care cei
mai mulţi ar trece uşor. Oricum, aşa aflăm că viaţa unui regizor nu e deloc
uşoară, cu atît mai puţin a actorilor, şi ceea ce vedem pe marele ecran nu e
doar rezultatul unei inspiraţii nemaipomenite.<o:p></o:p></span></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><o:p><span style="font-family: Calibri;"> </span></o:p></span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: Calibri;">În <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Poliţist, adjectiv</i>, Corneliu Porumboiu teoretiza conceptul într-o
atmosferă familiară, caldă şi se oprea în final pe dramă, cu emoţie şi suspans.
Relaţiile dintre oameni erau mult mai complexe, observabile şi aproape de
spectatorii care se puteau regăsi de o parte sau de alta, ca la un meci de
fotbal, cînd ai echipa preferată. Aici e o clarificare la „rece” şi chiar ei ca
oameni nu par să treacă peste obiectele pe care le au de analizat, nu se
observă reciproc decît ca fiinţe interpretînd un rol sau bune pentru interpretat
un rol. „Ce arăţi?”, „cum arăţi?”, „cui arăţi?” şi „ce înseamnă asta?” contează
mai mult aici decît <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>„cine eşti?”, „cum
eşti” , „de ce eşti aşa?”<o:p></o:p></span></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: Calibri;">E un nivel la care a ajuns regizorul Corneliu Porumboiu (după <em>Poliţist,
adjectiv</em>) dar nu e obligatoriu să-l parcurgă şi spectatorul.<o:p></o:p></span></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><o:p><span style="font-family: Calibri;"> </span></o:p></span></div>
Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-70485867410710387452014-01-22T00:03:00.004-08:002014-01-22T00:03:31.107-08:00Poză de la lansarea mea de carte<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWhu_ANC44XxYLj-vnC8CR4HiihPs2FW1GE4QMFR1ZVaT4Qppx2hX2MVgpeNJD3dI5E_DhzbPHzDZ6rfSK3nyOrrR0AN0oodwqK1GJVMhHazJ7xVSFYmmArI4lFwwaa-kC8lxK9VQFVNk/s1600/IMG_2994%5B1%5D.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWhu_ANC44XxYLj-vnC8CR4HiihPs2FW1GE4QMFR1ZVaT4Qppx2hX2MVgpeNJD3dI5E_DhzbPHzDZ6rfSK3nyOrrR0AN0oodwqK1GJVMhHazJ7xVSFYmmArI4lFwwaa-kC8lxK9VQFVNk/s1600/IMG_2994%5B1%5D.JPG" height="240" width="320" /></a></div>
<br />Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-84748926382001194242014-01-21T05:19:00.000-08:002014-01-21T05:19:01.988-08:00Poză de la lansarea mea de carte<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcvJcTxYk7eQc_YrZQM5iaH_fkoV8HyWfGZt-GStFD2SsEqGfmaG9eSCCgnsY19tOC58H4NUGJ9oiIanjFSNL02xo8CSo559q-1NrrThFua2n6pRAEDrvhvWVxIXVgKmz-u3cc15P8wL8/s1600/DSC_0275.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcvJcTxYk7eQc_YrZQM5iaH_fkoV8HyWfGZt-GStFD2SsEqGfmaG9eSCCgnsY19tOC58H4NUGJ9oiIanjFSNL02xo8CSo559q-1NrrThFua2n6pRAEDrvhvWVxIXVgKmz-u3cc15P8wL8/s1600/DSC_0275.jpg" height="180" width="320" /></a></div>
<br />Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5331063974968809945.post-82306620375339639932014-01-21T02:32:00.001-08:002014-01-21T02:34:49.981-08:00Llewyn Davis, un artist<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Calibri;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Inside Llewyn Davis</i><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>este un
film muzical cu parfum de<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>epocă.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Deşi acţiunea se petrece în anii 60
personajele par desprinse dintr-o partitură prăfuită cu bătaie lungă în
atmosfera dialogului. Personajul principal Llewyn Davis cîntă muzică folk
într-un pub din New York şi are ambiţii mari pentru carieră în domeniul
muzical. Talentat şi plăcut de auditoriul lui, tînărul pare convins că îşi
poate îmbunătăţi considerabil viaţa prin muzică.</span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Calibri;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Are un impresar care nu prea se ocupă de
albumele lui, o soră cicălitoare care îi reproşează atitudinea boemă şi îl
sfătuieşte să-şi caute un serviciu, un tată cu privirea senină dus pe jumătate
în lumea celor drepţi. În cadru apar, pentru antren, pisicile – obligaţii pe care
nu le poate onora pînă la capăt pentru că însăşi viaţa lui e un haos. “Geniul
neînţeles” nu are o locuinţă stabilă şi schimbă canapelele cu destulă
lejeritate. Idealul lui, acela de a ajunge un artist împlinit, se loveşte de
întîmplările banale ale zilei. Paradoxul face că în orice ipostază îl pui, îi
stă bine doar atunci cînd ia chitara în braţe şi cîntă. Restul timpului şi-l
petrece încercînd să facă rost de bani sau de un loc în care să doarmă,
secvenţe care parcă se derulează în reluare, un joc al destinului din care nu
poate să iasă. </span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Calibri;">Pentru fraţii Coen, Llewyn reprezintă
vechea şi nemuritoare faţetă a artistului care se “sacrifică pe altarul artei”.
În epoca lui Elvis însă, talentul şi farmecul<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>nu sparg toate tarele societăţii şi puţini sînt aceia care ar risca pe o
carte în definiv modestă ca aceea pe care pariază artistul. Rămas fără
partener, melancolic şi destul de indiferent faţă de ocaziile<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>care l-ar putea propulsa pe scene mai mari,
rămîne figura simpatică din pub-ul local. Dar veşnica reîntoarcere propovăduită
de Coen artistului nu e chiar aşa de tragică pentru un învingător, nu? Pasiunea
pentru muzică e un dat chiar dacă nu poate trăi aşa cum şi-ar dori din ea. </span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Calibri;">Sînt cîteva lucruri pe care
accentuează regizorii. Primul e francheţea din dialogul personajelor şi
firescul din situaţii limită, cum ar scena în care Llewyn stă faţă în faţă cu
un mare producător, îi cîntă încercînd să-l impresioneze şi tot ce obţine e un
sfat părintesc: să-şi radă barba şi să încerce să cînte în duet. Cu alte cuvinte,
să se piardă în mulţimea vocilor la unison.</span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Calibri;">Cinismul ilustrat în discuţia cu
un proaspăt partener de drum (John Goodman) <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>e un alt aspect pe care fraţii Coen îl
dezvoltă şi înţelegi, treptat, că nu merge pe şablonul mîngîiatului pe cap,
chiar dacă e cap de artist talentat. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Aproape
toate privirile pe care personajele mai cunoscute sau mai noi şi le aruncă unii
altora ţin de o redescoperire uimită. Parcă pentru prima dată îşi aud
interlocutorul vorbind, mişcîndu-se sau gesticulînd. Parcă pentru prima dată în
viaţă <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>descoperă un om în afara cercului
lor intim.</span></div>
<span style="font-family: Calibri;"></span><br />
<span style="font-family: Calibri;">Relaţiile de politeţe ajung să
sufere prin acest filtru al privirii şi păcătuiesc în cele din urmă prin constrîngerea
socială care le adună laolaltă şi le pune să funcţioneze.</span><br />
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Calibri;">Pentru mine, maniera filmului are
farmecul pe care Ingmar Bergman îl aduce în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Fragii
sălbatici</i>. E un amestec de tandru şi ludic – rece şi morbid în majoritatea
situaţiilor prin care personajele traversează scena<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>vieţii de la un capăt la altul pe muzică
folk.</span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><o:p><span style="font-family: Calibri;"> </span></o:p></span></div>
Violeta Ionhttp://www.blogger.com/profile/11960588918604714054noreply@blogger.com0