Inima ca un pumn de boxeur
IV
se văd
acoperişele lumii
în palma mea
curge iordanul
urmăresc în adînc
o fiinţă deosebită
toate nimicurile
se asmut asupra degetului
care a uitat să
arate
ai vrea să te
dezvinovăţeşti
dar trece
miriapodul
ai vrea să urli
dar trece
miriapodul
ai vrea să fugi
dar trece
miriapodul
ai vrea
-
în
locul viperei albe poţi folosi
dintele unui copil –
uite arena cu
sori răbdători
limba învinsului
măturând cocoloaşe de hârtie
şi liniştea unui
război de furnici
cum bolboroseşte
apa în ţeava caloriferului
cum aştept eu un
semn de la un dispărut
şi ţigara
mi-aduce atâta umilinţă
de parcă aş mitui
un vînzător de durere
e un tîrziu
plumburiu în odaie
trupul meu trece
prin normalitate
o cămilă pe
străzile unui oraş
se deschid uşile
cortinele
teatrelor de păpuşi
şi genunchiul
urcînd
se articulează ca
lemnul
şi pleoapa
clipeşte sonor ca o toacă
acum
ciocănitoarea în pădure
acum biletul de
tramvai în palma mea
îmi simt cheia
între omoplaţi
răsucindu-se
o fată roşie
se aşează lîngă o
fată roşie
de ce se alipesc
mereu aceleaşi culori
de parcă între
ele
ar trebui să
izbucnească
o molimă
şi un bărbat
poate fi o meduză
sau zece cireşi
înfloriţi
sau un turburător
început de război
sub pielea mea
trece un tren
(nevoia asta de
enormitate
care-ţi
înlocuieşte aventura)
piciorul meu la
fel cu toate picioarele
şi mîna mea la
fel cu mîna
eufrosinei
cornelia a chiriachiţei şi a olgăi
dormind de mult
în muzeul familiei
în bucătăria asta
nava mea
clandestină
plină de bestii
lihnite
care rup hălci de
lume
până pun cuţitele
în sertar
- am mai cîştigat
un război –
pot să mă culc
un câine aleargă
pe stradă
cu limba roşie ca
un sigiliu
de ce nu-mi trag
acum pătura peste ochi
să-mi simt
răsuflarea
întorcîndu-se la
mine
lacomă ca o gură
străină
V
mi-am făcut
unghiile
mi-am pus pantofi
de lac
ei vor veni ca
temnicerii
cu cana cu apă
cu graţierea cu
scuzele
şi în hăţişuri
inima cerboaicei
lovind ca un pumn
de boxeur
pocitania în faţă
unul cu gura
rotundă
unul cu gura
piezişă
orizontală-n
elipsă
o gură de doi sau
de patru
o gură întoarsă
până la demenţă
o gură de
exterminare
vreau un cornet
de linişte
am nevoie de
urechea unui ac
sunt o cămilă
„ce faceţi cu
mine şi cu bărbatul meu”
strigam pe
marginea prăpastiei
dar nu se auzea
decît gura lui
cu albe reţete de
eroism
ha, ha, l-am
păcălit
i-am dat
diamantul
în schimbul
fluierului
de-acum el va
saluta primul
el va mulţumi
totdeauna
aşteptînd la
poarta sarcofagului
să-l împing în
eternitate
şi aşa ne
întoarcem acasă
cu mandarine şi
ţigări chinezeşti
descoperim mici
cuburi de gheaţă
sub capacul
pianului
iar au apărut
artificierii în cartier
iar a murit
arpentorul
aş vrea să scriu
un vers
să-mi taie mâna
o, groaznica
lebădă burduşită cu pietre
în geamul de
vizavi
canalul s-a
umplut
mă uit în el ca-n
oglindă
şi-mi vine să mor
de râs
ce ciudat în
acest deceniu
în această lume
cu limuzine
pantofii mei
rupţi
înnobilând
caldarâmul
un câine aleargă
pe stradă
cu limba roşie ca
un sigiliu
şi piciorul meu
la fel
şi mîna mea la
fel
aici piciorul calcă în gol
altădată casele erau mai mari
oamenii mai frumoşi
şi pe cer apăreau semne
care anunţau o schimbare
ochii mei erau mai încăpători
şi jaguarul şi capra
se jucau în ei
fără să le pese de bariera lăsată
era întotdeauna un claxon prin preajmă
dar termitele urcau
pe oglinda retrovizoare
aici s-ar putea pune punct
ar spune prietenul meu poetul
aici piciorul calcă în gol
ca la întreruperea curentului
ca aplauzele în pauza dintre părţile unei simfonii
ieri căutam încă pasărea paradisului
mă duceam cu tata dincolo de aerodrom
să vedem aeroplanele
reclame uriaşe ne trăgeau de glezne
spre marile spectacole ale lumii
de fapt mergeam la birou
îmi despachetam intimităţile
mici suveniruri aduse din orient
de fapt eram o femeie soldat
descindeam din romanele lui kundera
aveam vocaţia sacrificiului
îmi plăcea să pierd războiul de multe ori înţelegeam
greşit unele lucruri
o confuzie poate fi mai ameţitoare decât un vals
te goleşte de tine
şi te umple cu altcineva
cum nisipul şi ceaţa se împerechează pe ţărmuri
trebuie să recunosc sunt zile când bat câmpii
când mi se pare că lucrurile se însufleţesc
şi aleargă ca norii pe şinele orizontului
pe ploaie nimic nu-i mai nou decât ploaia
şi când mă pierdeam prin periferii
mă strigam întoarce-te vino înapoi te iubesc
apoi mai era şi nenorocita asta de poezie
diferenţa de nivel dintre cer
şi gaura din perete
mi-amintesc că într-o vară
am avut deodată revelaţia
că cineva îmi scria pe creier
atât de repede că nu apucam
să citesc tot şi rândul
dispărea ca la cinematograf
şi dacă mă gândesc bine
cu dragostea era la fel
când mă visam cu un bărbat
mereu trebuia să fie ceva
să ne acopere obrazul
trenuri secrete ne poartă
spre regiunile verzi
cu legătura pe ochi
pui mâna pe culoarea câştigătoare
oare în afară de frumuseţe
câte promisiuni de fericire mai rămân disponibile?
dar sunt zile când dumnezeu
te ţine pe palme
când poţi să ai încredere
că nu vine cutremurul
când pierzi un post de corector
şi câştigi concursul de manechine
în sala de jocuri
bilele de biliard se ciocnesc
ca nişte cupe de şampanie
imprevizibile atingeri ale tacului
te împing într-o rezervaţie
unde nu se vânează
sunt făpturi înzestrate cu darul vorbirii
femei translucide şi reci ca nişte egrete
sunt superbe corcituri de rase canine
şi umblători pe apă într-un palid ritual
noapte cu ore mici
paharul cu gin răsturnat pe marginea mesei
şi muzica lui Bon Jovi
pletele lui măturând bulevardul
vei scrie mai târziu
“cosmosul e romanul lui dumnezeu”
conversaţii intrigi monologuri
o zonă rarefiată în care
constaţi că ai uitat să vorbeşti
şi în dimineţi transparente de vară
te trezeşti uneori cu imaginea ta
ca un cuvânt care-ţi tace pe buze
şi acum mortul ăsta frumos
cu care-mi împart casa
care primeşte reviste din ţări îndepărtate
şi felicitări de ziua onomastică
mortul ăsta frumos care a rămas
în intimitatea mea
culcuşul unde te ascunzi şi torci
e un răsfăţ al solitudinii
ai vrea să scrii despre copilărie
despre privilegiul de a nu şti
cum pleacă cineva fără să plece
ţi-ar trebui o pelerină cu glugă
pe care să o porţi
cu tine în servietă
şi să nu rişti nimic
ai vrea să faci o petrecere
de pildă să încerci pălării
sau să călătoreşti noaptea
într-un tramvai gol
să vezi pe geam o fată
şi un băiat dansând
soare şi carne era titlul unui poem
o confuzie o minunată definiţie a dansului
doi orbi prinzându-se de mână
în faţa muzicii
şi-apoi firave ierburi
nici nu ştiu cum mi-a venit ideea
după toate experienţele
aceste balansoare devin plăcute
există o stare a aerului
care se poate numi nostalgie
şi pentru mine provine dintr-o zonă baltică
o frică de dorinţă
singurul lucru curat înainte de bătrâneţe
văd vapoarele legănându-se grele
sub soarele incontinent
un sentiment de veşnicie
tăind deşertul coapsa unei femei adormite
recunosc
anumite privelişti
îmi deformează optica
nu-mi pot pipăi eroziunile creierului
am mai puţine certitudini
decât un ou care gândeşte
pe vremuri aveam un binoclu de câmp
măream cu el toate obiectele
şi deasupra acoperişurilor
începeau grădinile
aşa cum nisipul ajunge la sticlă
Inima ca un pumn de boxeur, ed. Vinea, 2000
