Iubitorii de acțiune pot găsi în
cartea lui Robert A. Heinlein, Infanteria
stelară, multe “delicii” ale vieții de armată așa cum o știm și noi în lumea
noastră terestră doar că este puțin orientată spre viitor, cu soldați care au
costume speciale pentru sărituri în acțiuni, individual sau în grup, cu
tehnologie avansată și arme specifice. Ei luptă împotriva unor gângănii care
controlează anumite planete din univers dar care atacă și planeta noastră.
Eroul și povestitorul nostru este Juan Rico care termină școala dar nu mai vrea
să dea la facultate la Harvard pentru că este atras de mirajul armatei împreună
cu alți doi colegi. Heinlein nu glorifică viața de armată, o arată în toată
duritatea ei, de pildă acești băieți care se prezintă pentru înrolare sunt
speriați în cele mai crunte moduri pentru ca ei să înțeleagă adevărata
dimensiune la care se expun în războaiele pe care le vor duce. Și nu e doar de
sperietură, băieții vor putea vedea cum la antrenamente sunt lăsați undeva la
60 de km de cazarmă în pădure, dezbrăcați și fără apă sau mâncare. Unii ajung
înapoi, alții nu, dar aceia care ajung sunt lăsați să plece dacă vor asta.
Cartea atacă și
multiplele întrebări ale bărbatului în devenire cu privire la viață și la
rostul lui pe pământ, datorie civică și moralitatea votului. Deși tatăl lui
este un prosper om de afaceri care speră ca fiul lui să ia frâiele afacerii
după maturizare, sorții de izbândă apar doar pentru Forțele Armate care îi
aspiră până la urmă pe amândoi în această nebunie a războiului. Apar întrebări
în carte pentru soldații cursanți la flosofie și morală pe care le poți
considera sofiste sau nu, ca de pildă recuperarea unui camarad rănit după o
acțiune în forță, chiar dacă nu au aflat ce șanse de supraviețuire mai are, cu
riscul de a omorî locuitorii nevinovați ai unui întreg oraș. Ei cred că da,
camaradul trebuie recuperat. Se teoretizează politic, istoric, social,
matematic, logic. Soldații imaginați de Heinlein nu sunt doar pachete de
mușchi, înzestrați tehnologic, sunt inteligenți și culți, pentru că numai
astfel pot reuși.
Apariția cărții
lui Heinlein a generat multe controverse. El însuși absolvent al Academiei
Navale, a servit în Marină și cel mai probabil experiența acumulată i-a fost de
folos în creația literară. Publicată în 1959, cartea obține premiul Hugo pentru
cel mai bun roman în 1960. La o
informare de pe site-ul Wikipedia aflăm că : ” Deși
costumele de luptă reprezintă cea mai de seamă moștenire lăsată de Infanteria
stelară, influența ei merge mai
departe, către conflictele contemporane. La peste o jumătate de secol de la
publicarea cărții, ea se află pe lista lecturilor Corpului Marinei Statelor
Unite și a Forțelor Navale ale Statelor Unite. Este primul roman
ajuns pe lista de lecturi a trei dintre cele cinci ramuri ale armatei Statelor
Unite care, la ora actuală, folosește multe idei similare conceptelor folosite
de Heinlein (voluntari, forță de atac tehnologizată). În 2002, un general al
Marinei descria viitorul echipamentului Marinei ca similar celui al infanteriei
mobile.”
Au mai fost voci care l-au acuzat pentru acestă
carte de fascism, rasism, au examinat utopia mai ceva ca pe Republica lui Platon și în sfârșit, a
influențat unele cărți iar altele au venit ca replică. Concluzia este că nu
putem rata o carte atât de bună care și-a influențat în mod clar epoca.
Încă un citat din Wikipedia pentru
lămuriri: “ Infanteria
stelară a influențat
multe scrieri SF ulterioare, stabilind tonul pentru aventurile militare din
spațiu. Romanul lui John Steakley Armor s-a
născut, după spusele autorului, din frustrarea creată de prezentarea
insuficientă a luptelor din Infanteria stelară, aspect pe care
dorea să îl dezvolte. Romanul anti-război al lui Joe Haldeman, Război
etern este în general privit ca o replică directă la Infanteria
stelară și, deși Haldeman a declarat că este rezultatul experienței
personale din timpul Războiului din Vietnam, a admis că a fost influențat de
romanul lui Heinlein. Jocul lui
Ender al lui Orson Scott
Card este considerat de mulți ca un răspuns
direct sau ca un roman influențat de Infanteria stelară, lucru
negat de Card, care a declarat că nu citise nici cartea lui Heinlein, nici pe
cea a lui Haldeman la data scrierii Jocului lui Ender. Harry
Harrison a scris cartea satirică Bill, the Galactic Hero pe
care a descris-o ca o "rescriere jalnică a Infanteriei stelare a
lui Heinlein." Romanul lui John Scalzi, Războiul bătrânilor este, după spusele
autorului, construit după tiparul Infanteriei stelare.
Seria lui John Ringo, Legacy
of the Aldenata conține un omagiu explicit al cărții lui Heinlein. În
1987, Ace Books a publicat o carte interactivă a cărei acțiune se petrece în
universul Infanteriei stelare, Combat Command in the World
of Robert A. Heinlein's Starship Troopers: Shines the Name de
Mark Acres."
