O
carte eveniment care trebuie să stea pe masa tuturor celor preocupaţi de
istorie şi psihologie dar şi celor care vor să petreacă pur şi simplu câteva
ore în compania unei cărţi bune, recomand
Fiica lui Stalin. Viaţa
extraordinară a Svetlanei Allilueva. Scrisă excelent de Rosemary Sullivan,
biografia fetei celui mai temut bolşevic e plină de evenimente aşa cum se şi
cade unei fetiţe crescute în Palatul distracţiilor (de fapt Palatul Poteşnîi
din Kremlin). Adorată de Stalin, nu de puţine ori „vrăbiuţa” trage după ea
cârdul de generali beţi după mesele fastuoase prin cotloanele palatului în
distracţia nebună a tatălui ei vecină cu nebunia. Ea trebuie doar să-i
poruncească, nu să-l roage sau să-i ceară, un copil pe care viaţa îl învaţă să
răspundă altfel provocărilor decât o fac toţi ceilalţi cunoscuţi. Svetlana nu
ştie încă de crimele tatălui şi arestările nevinovaţilor din miez de noapte dar
sinuciderea mamei ei, Nadia, îi lasă urme adânci şi va suferi toată viaţa. Mai
târziu, vârsta îşi spune cuvântul şi Svetlana începe să respingă gărzile de
corp şi urmăritorii poliţiei secrete într-o încercare de afirmare a propriei
identităţi şi o nevoie acută de intimitate. Vârsta adolescenţei e şi aceea când
coşmarul începe să se întrevadă, să-şi dea seama că tatăl ei îi aresta chiar şi
pe membrii familiei.
Erau
anii nefaşti pentru Stalin când începuse să aresteze în grup, fără noimă,
doctori, scriitori şi alte persoane de
elită fără să-şi ocolească nici familia – culmea ironiei a fost când Stalin era
pe moarte şi tovarăşii de pahar l-au scos din puşcărie pe unul dintre cei mai
buni medici ca să-l trateze. Se instaura o perioadă de haos când nimeni nu mai
avea încredere în nimeni: „Oamenii MGB veneau în mijlocul nopţii la cei vizaţi,
răscoleau tot avutul lor, confiscau carnetele de economii, obligaţiuni şi bani.
Era o strategie pentru a aduce familiile cu pricina la sapă de lemn pentru a
vedea care alţi conspiratori aveau să le sară în ajutor. Când oamenii îi întâlneau
pe stradă pe soţia sau copiii celui arestat îşi întorceau privirile. Arestaţii
erau duşi cu maşina la închisorile Lubianka sau Lefortovo. Neştiind ce se
întâmpla, restul familiei aştepta cu groază să apară poliţia secretă din nou.”
După
moartea dictatorului şi o căsnicie eşuată, Svetlana fuge în SUA – sigur, aici
scrierea va face deliciul oricărui cititor. Te aştepţi la orice dar nu-ţi poţi
imagina cum se poate adapta fata lui Stalin în America. Din păcate, cei doi
copii lăsaţi în Rusia eşuează la vârsta maturităţii în alcoolism. Svetlana mai
face un copil în ţara în care a emigrat dar relaţiile cu bărbaţii de care se
agaţă cu disperare eşuează şi ele. Unii se folosesc de ea cum a fost tatăl
copilului ei din America care îi toacă banii scoşi din publicarea memoriilor.
Alţii încearcă să scoată de la ea informaţii despre tatăl ei, altele decât cele
publicate oficial sau unii pur şi simplu vor să o posede pe fata lui Stalin
într-o încercare – nereuşită, evident – de a se urca şi ei pe scara înaltă a istoriei.
Pentru Svetlana toate sunt tragice şi de evitat dar viaţa nu o lasă să rateze
nici măcar cele mai urâte lovituri.
Se
întoarce în Rusia la un moment dat cu fiica ei şi lasă propaganda rusă să-şi
facă treaba aşa cum a făcut şi propaganda americană. Vine mai mult pentru fiul
ei care o anunţase că era bolnav prin scrisori. O odisee. Svetlana se temea să
nu fie pe moarte dar el nu era chiar atât de bolnav. Era în schimb pe moarte
relaţia lor şi primirea ei a fost foarte rece. Cei doi copii nu o vor ierta niciodată
pentru că i-a părăsit. Era epoca în care după dezgheţul lui Hruşciov, la
sfârşitul anilor 1950 când viaţa culturală şi boemă a Moscovei începuse să
respire mai liber dar nu pentru mult timp pentru că poliţia secretă avea alte
planuri. Hruşciov îl demitizase pe Stalin dar lucrurile nu au mers grozav în
sensul ăsta aşa că Brejnev a restabilit soclul distrus pe alocuri şi l-a şters
de praf pe conducătorul iubit.
Ar
mai fi multe de spus despre această carte excelent documentată dar vă las să
decoperiţi plăcerea lecturii.
