Literatura
sud-coreeană ne aduce în atenție un roman bine scris de Han Kang ,
Vegetariana. Autoarea care a câștigat printre alte premii și Man
Booker Internațional Prize în 2016, își
plasează personajele într-o lume care se supune tradițiilor, foarte puțin
deschisă la mersul lumii moderne, cel puțin acea parte care e legată de
libertatea spiritului și a afectelor. Eroina cărții devine vegetariană în urma
unor coșmaruri legate de sacrificarea animalelor, vise violente care anunță o
boală psihică. Soțul ei lasă lucrurile să se desfășoare în voia lor, neputând
să facă ceva în sensul ăsta, să o ducă la un doctor sau să încerce un dialog
mai strâns. Alegerea de a schimba alimentația este în cea mai mare măsură ceva
rău pentru toți ceilalți, un șut nu doar fizic ci și spiritual. Familia femeii
incapabile să mai consume produse animale, e îngrozită și rușinată. Nimeni nu
face concesii: la o întrunire familială, tatăl încearcă să-i introducă forțat o
bucată de carne în gură și o lovește până la sânge; ea ia un cuțit de pe masă și își taie venele. Clasic
pentru o nebună de legat căci ajunge la spitalul de boli psihice unde situația
ei se înrăutățește. Se conturează prin ochii acestei femei caracterul celor
care o înconjoară: sora ei mai mare devotată și harnică care alege s-o
îngrjijească, soțul surorii care se
dovedește infidel și profitor, părinții insensibili la adevărata dramă a fiicei
lor în raport cu tradiția etc.
Titlul
cărții te conduce cumva la un trend în creștere, alegerea alimentației fiind,
așa cum scrie și autoarea, o alegere vitală în raport cu viața personală și
clima: “Oamenii
trec la vegetarianism fie pentru că vor să fie sănătoși și să trăiască mult, fie
pentru că urmăresc să-și schimbe metabolismul predispus genetic la alergii, sau
din considerente ce țin de protecția mediului înconjurător. Bineînțeles,
vegetarieni sunt și călugării budiști din temple, care respectă principiul
moral ce le interzice să curme vieți.” Eroina noastră devine din ce în ce mai
apatică, refuzând până la urmă orice fel de mâncare, iar trauma este agresivă
și mortală așa că nu o să greșim s-o încadrăm în trend. Ea refuză să mai
înghită mâncare, orice fel de mâncare așa cum în copilărie, dacă ar fi putut,
ar fi respins bătăile date de tatăl ei. Nu conștientizează fiind copil foarte
mult din acțiunile care se petrec în
jur dar undeva în creierul ei toate sunt amplificate și o data cu
vârsta se dezvoltă și boala psihică. De
pildă, când tatăl ei a omorât câinele familiei pentru că a mușcat-o (nu ni se
spune în ce împrejurare a devenit câinele agresiv), folosind o metodă de
tortură care ar fi făcut, chipurile, carnea mai fragedă, pe care apoi au
consumat-o la masă, în familie. Sunteți oripilați? Nu e neobișnuit pentru
asiatici să tortureze și să consume câini așa cum nu e neobișnuit pentru noi să
consumăm porci, vaci sau miei care au fost torturați prin ferme asta ca să nu
mai amintim vapoarele care transportă animale vii în condiții infernale (
suntem în 2018 și Uniunea Europeană se face în continuare că nu vede tortura
care se practică asupra animalelor desi are obligația să reglementeze prin lege
asemenea orori).
Sora cea mare, prin ochii
căreia vedem toată zbaterea psihologică, e un personaj chiar mai bine conturat
decât vegetariana. Practic, toată viața ei este pusă în paranteze de această boală psihică și de neputință.
Interesantă este și partea sexuală asezonată cu mania artistică chiar dacă nu
este sufletul cărții ci doar un pretext pentru punerea în scenă a modului în
care se poate schilodi un om sufletește. Întretăierea de poezie, suferință și
cruzime poate concura la modul cel mai onorabil o scriere celebră a recentului
laureat cu premiul Nobel pentru literatură din 2017, Kazuo Ishiguro, Să nu mă părăsești.
