Închei anul cu extraordinarele poezii ale Marianei Marin :
Elegie
Pe geamuri
ploaia.
Înăuntru felul în
care
ţi-a fost
posedată conştiinţa.
Cauţi antidotul.
Te ridici cu o
oarecare greutate din fotoliu
şi te aşezi la
masa de scris.
Ce bine că
foşnetul creionului pe hîrtie
nu poate fi
ascultat,
- dai să
gândeşti,
dar în secunda
următoare
nu mai eşti atît
de sigură.
Apeşi prin urmare
mai energic cu creionul.
Aici, în spaţiul
mărunt dintre pagina albă
şi răsuflarea ta
întunecată,
în teritoriul
cenuşiului
unde viaţa e
limpede – frază latină.
Aici, unde au
căzut şi s-au ridicat
atâtea imperii,
unde instanţele
se nasc o dată cu acuzaţii,
aici este patria
ta.
Adică locul în
care gândeşti.
Limpede.
Coerent.
Intens.
Pe geamuri
ploaia,
Înăuntru singurul
fel
în care îţi poate
fi posedată conştiinţa.
Mărăcinii şi
algele
Îţi promit că n-am
să iau somnifere, prietene,
până când pata
asta sângerie din tâmplă
nu va învăţa să meargă
singură în două picioare.
Ştiu, unora li se
va părea nefiresc
ca o tânără
femeie
să aleagă din
atîtea ţinuturi înmiresmate
doar mărăcinii şi
algele
din contemplarea
evoluţiei biologicului spre social.
Dar ei sunt
ceilalţi.
Nici măcar mulţi,
darămite curioşi!
Sudoarea le este
apărată de-un fel de mărunţiş al solzilor
de care îşi pot
agăţa la nevoie liniştiţi Sinele.
Sudoarea aceasta
le ţine de cald.
Mă bucur: EI POT
EXISTA!
În felul acesta drumul
nostru e mai drept.
E mult, mult mai
drept.
Îi cuprinde.
E o parte din ei.
Dark ages
Un copil cu ochii
de câine
m-a întrebat
într-o zi
dacă este greu să
ajungi scriitor.
Era iarnă şi
totuşi ploua
pe drumul scurt
dintre şcoală şi casă.
Gunoaiele
tăvălite de ape
se spălau cu
frenezie.
Până şi gunoaiele
voiau să se spele.
Le simţeam
bucuria când o băltoacă
mi-a mângâiat
tălpile prin pantofii vechi.
Laptele nu
venise.
Ne-am aşezat
cuminţi (o, mult prea cuminţi)
la coadă dar n-am
rezistat.
Era mult prea
frig.
Câinii
cartierului începuseră să latre,
bezna era tot mai
groasă, n-aveam mănuşi,
Ţipenie-de-Om
zăcea lat la intrarea în casă.
Pană-de-Curent şi
el, cu Pană-de-Gaz,
prin cotloane, la
bârfă.
Frig, foarte frig
frig şi gheaţă,
greaţă.
Un copil orfan
m-a întrebat într-o seară
pe drumul scurt
dintre şcoală şi casă
dacă este greu să
ajungi scriitor.
Un ochi de câine
bătut
i-a răspuns unui
alt ochi de câine bătut
să privească mai
bine în jur
până când o să
înveţe să muşte
să-şi îndrepte
gâtlejul şi sufletul când
stelele-n sus,
moartea aproape.
