Poezii din CEA MAI FRUMOASĂ ZI, volum care va apărea în curînd la editura eLiteratura
minus un grad şi mai tîrziu
minus şase grade,
ne anunţă tata în bucătărie,
făcînd pîrtie printre ceştile cu cafele
şi eu vreau să-i spun că
logic n-are cum
oricum, nu iarna asta a noastră
dar nu apuc pentru că un om
de gheaţă se ridică brusc între noi
şi-l privim în orbitele goale
pînă ni se face rău
şi ne aşezăm pe scaune. Eu mă
arunc ca să aud cum trosneşte scaunul, el
se aşează simandicos ca un
musafir şi întoarcem simultan privirile spre fereastră:
a rămas doar copacul acesta
golaş
şi fata asta cu pelerină
şi bătrînul cerşetor care
strigă cu o cruce în spate
a rămas troleibuzul şi mîna
dreaptă a lui Dumnezeu care mătură străzile de cadavre
a rămas soarele ăsta proaspăt
de care nu te mai saturi
aici sînt magazinele din care
ieşim fericiţi
aici pîinea şi laptele şi
mierea pentru pomenile noastre
etajele care se leagănă sub
corul de frunze galbene
mîinile mele din care se
varsă un rîu de seminţe pentru porumbei
da, dimineaţă va fi minus un
grad
mai tîrziu minus şase grade
şi aici, în casă,
figurinele de lut plămădite
de atîţia ani de zile
pietre de rîu şi mileuri şi
cîinii noştri încurcîndu-se printre ele
împrăştiindu-le peste tot
cearcănele mamei îmblînzite
de atîta rău: că ne-am obişnuit cu el
cum se obişnuieşte omul cu
tumoarea din corpul lui
renunţă la regim şi lamentări
şi trece la cafele şi votcă
îndoaie pachetul de ţigări
şi ia fiecare zi ca pe cea
mai frumoasă zi.
Cămăşile mele sînt prinse pe
umeraş
le tîrăsc de-a lungul zilei
ce mi s-a dat
pe jos grilaje şi mărfuri
vechi
e Bucureştiul meu de care mă
izbesc dement
în fiecare noapte, pînă
dimineaţa uit
cum uită alcoolicii beţia din
noaptea precedentă
şi-o iau de la capăt
triumfători
că e bine
pînă la capătul străzii, din
ce în ce mai sus
spre înălţimi
şi mai departe, sus, pe culmi
Au adus manechine noi de
carne în oraş
am văzut capetele lor albe
vorbind ca unul singur în
vitrina strălucitoare.
Mai jos, în vitrina de pompe
funebre
o mamă în vizită îi dă
copilaşului la o oră care
nu trebuie ocolită
banană amestecată cu măr şi
cu biscuite.
Durdulie şi grea mîna
patroanei
scapă leneş
zece lei în buzunăraşul din
faţă.
Îmi închei şireturile la
adidaşi
şi unul din ele
începe să se desfacă lent, mă
uit şi nu pot să-i opresc căderea
abisul lent, moartea de
plastic tîrîndu-se încet pe pămîntul reavăn
umezit de ploaie
mergi
alunecă pe zăpadă, prin nisip
mergi pe balustrade subţiri
prin nămolul cleios
treci
prin zidul acesta bătut de
zeci de ochi
alunecă
prin muşuroaie de furnici
fii regina lor dacă altfel nu
poţi
taie pînza asta de păianjen
groasă
împletitura de mărăcini,
înoată în buruieni
rupe această fîşie subţire de
autostradă
pe care îţi clatini braţele
fără sens
aleargă pe verticală, hai,
îndoaie genunchii
genunchii îndoiţi, bărbia în
piept
mîinile legate pe genunchi
nu geme, nu ţine ochii
închişi
dă aerul afară din piept
dă aerul am spus
hai, o rotire şi încet jos
lasă mîinile şi picioarele
libere
n-ai dat aerul, dă aerul, nu
te grăbi
opreşte-te, am spus
să te opreşti, trebuie să te
învîrţi lin, caută loc să te aşezi
aşază-te
aici, pe locul ăsta
vom fi fericiţii odihnei
pentru o jumătate de zi
desfă şireturile, nu te
bucura prea mult
stai, termină cu fandoselile,
am spus
