Cea mai frumoasă zi

Poezii din CEA MAI FRUMOASĂ ZI, volum care va apărea în curînd la editura eLiteratura




 

 

Dimineaţă va fi

 

minus un grad şi mai tîrziu minus şase grade,

ne anunţă tata în bucătărie, făcînd pîrtie printre ceştile cu cafele

şi eu vreau să-i spun că logic n-are cum

oricum, nu iarna asta a noastră

dar nu apuc pentru că un om de gheaţă se ridică brusc între noi

şi-l privim în orbitele goale pînă ni se face rău

şi ne aşezăm pe scaune. Eu mă arunc ca să aud cum trosneşte scaunul, el

se aşează simandicos ca un musafir şi întoarcem simultan privirile spre fereastră:

a rămas doar copacul acesta golaş

şi fata asta cu pelerină

şi bătrînul cerşetor care strigă cu o cruce în spate

a rămas troleibuzul şi mîna dreaptă a lui Dumnezeu care mătură străzile de cadavre

a rămas soarele ăsta proaspăt de care nu te mai saturi

 

aici sînt magazinele din care ieşim fericiţi

aici pîinea şi laptele şi mierea pentru pomenile noastre

etajele care se leagănă sub corul de frunze galbene

mîinile mele din care se varsă un rîu de seminţe pentru porumbei

 

da, dimineaţă va fi minus un grad

mai tîrziu minus şase grade

 

şi aici, în casă,

figurinele de lut plămădite de atîţia ani de zile

pietre de rîu şi mileuri şi cîinii noştri încurcîndu-se printre ele

împrăştiindu-le peste tot

cearcănele mamei îmblînzite de atîta rău: că ne-am obişnuit cu el

cum se obişnuieşte omul cu tumoarea din corpul lui

renunţă la regim şi lamentări şi trece la cafele şi votcă

îndoaie pachetul de ţigări

şi ia fiecare zi ca pe cea mai frumoasă zi.

 

 

 

 

 

 

 

Cămăşile mele sînt prinse pe umeraş

 

le tîrăsc de-a lungul zilei ce mi s-a dat

pe jos grilaje şi mărfuri vechi

e Bucureştiul meu de care mă izbesc dement

în fiecare noapte, pînă dimineaţa uit

cum uită alcoolicii beţia din noaptea precedentă

şi-o iau de la capăt triumfători

că e bine

pînă la capătul străzii, din ce în ce mai sus

spre înălţimi

şi mai departe, sus, pe culmi

 

Au adus manechine noi de carne în oraş

am văzut capetele lor albe

vorbind ca unul singur în vitrina strălucitoare.

Mai jos, în vitrina de pompe funebre

o mamă în vizită îi dă copilaşului la o oră care

nu trebuie ocolită

banană amestecată cu măr şi cu biscuite.

Durdulie şi grea mîna patroanei

scapă leneş

zece lei în buzunăraşul din faţă.

 

 

 

 

 

Îmi închei şireturile la adidaşi

şi unul din ele

începe să se desfacă lent, mă uit şi nu pot să-i opresc căderea

abisul lent, moartea de plastic tîrîndu-se încet pe pămîntul reavăn

umezit de ploaie

mergi

alunecă pe zăpadă, prin nisip

mergi pe balustrade subţiri

prin nămolul cleios

treci

prin zidul acesta bătut de zeci de ochi

alunecă

prin muşuroaie de furnici

fii regina lor dacă altfel nu poţi

taie pînza asta de păianjen groasă

împletitura de mărăcini, înoată în buruieni

rupe această fîşie subţire de autostradă

pe care îţi clatini braţele fără sens

aleargă pe verticală, hai, îndoaie genunchii

genunchii îndoiţi, bărbia în piept

mîinile legate pe genunchi

nu geme, nu ţine ochii închişi

dă aerul afară din piept

dă aerul am spus

hai, o rotire şi încet jos

lasă mîinile şi picioarele libere

n-ai dat aerul, dă aerul, nu te grăbi

opreşte-te, am spus

să te opreşti, trebuie să te învîrţi lin, caută loc să te aşezi

aşază-te

aici, pe locul ăsta

vom fi fericiţii odihnei pentru o jumătate de zi

desfă şireturile, nu te bucura prea mult

stai, termină cu fandoselile, am spus