luni, 26 august 2013

Cea mai frumoasă zi



Poezii din CEA MAI FRUMOASĂ ZI, volum care va apărea în curînd la editura eLiteratura




 

 
Dimineaţă va fi

 
minus un grad şi mai tîrziu minus şase grade,
ne anunţă tata în bucătărie, făcînd pîrtie printre ceştile cu cafele
şi eu vreau să-i spun că logic n-are cum
oricum, nu iarna asta a noastră
dar nu apuc pentru că un om de gheaţă se ridică brusc între noi
şi-l privim în orbitele goale pînă ni se face rău
şi ne aşezăm pe scaune. Eu mă arunc ca să aud cum trosneşte scaunul, el
se aşează simandicos ca un musafir şi întoarcem simultan privirile spre fereastră:
a rămas doar copacul acesta golaş
şi fata asta cu pelerină
şi bătrînul cerşetor care strigă cu o cruce în spate
a rămas troleibuzul şi mîna dreaptă a lui Dumnezeu care mătură străzile de cadavre
a rămas soarele ăsta proaspăt de care nu te mai saturi
 
aici sînt magazinele din care ieşim fericiţi
aici pîinea şi laptele şi mierea pentru pomenile noastre
etajele care se leagănă sub corul de frunze galbene
mîinile mele din care se varsă un rîu de seminţe pentru porumbei
 
da, dimineaţă va fi minus un grad
mai tîrziu minus şase grade
 
şi aici, în casă,
figurinele de lut plămădite de atîţia ani de zile
pietre de rîu şi mileuri şi cîinii noştri încurcîndu-se printre ele
împrăştiindu-le peste tot
cearcănele mamei îmblînzite de atîta rău: că ne-am obişnuit cu el
cum se obişnuieşte omul cu tumoarea din corpul lui
renunţă la regim şi lamentări şi trece la cafele şi votcă
îndoaie pachetul de ţigări
şi ia fiecare zi ca pe cea mai frumoasă zi.
 
 

 

 

 
 

 

Cămăşile mele sînt prinse pe umeraş

 
le tîrăsc de-a lungul zilei ce mi s-a dat

pe jos grilaje şi mărfuri vechi

e Bucureştiul meu de care mă izbesc dement

în fiecare noapte, pînă dimineaţa uit

cum uită alcoolicii beţia din noaptea precedentă

şi-o iau de la capăt triumfători

că e bine

pînă la capătul străzii, din ce în ce mai sus

spre înălţimi

şi mai departe, sus, pe culmi

 

Au adus manechine noi de carne în oraş

am văzut capetele lor albe

vorbind ca unul singur în vitrina strălucitoare.

Mai jos, în vitrina de pompe funebre

o mamă în vizită îi dă copilaşului la o oră care

nu trebuie ocolită

banană amestecată cu măr şi cu biscuite.

Durdulie şi grea mîna patroanei

scapă leneş

zece lei în buzunăraşul din faţă.

 
 

 

 

 
Îmi închei şireturile la adidaşi
şi unul din ele
începe să se desfacă lent, mă uit şi nu pot să-i opresc căderea
abisul lent, moartea de plastic tîrîndu-se încet pe pămîntul reavăn
umezit de ploaie
mergi
alunecă pe zăpadă, prin nisip
mergi pe balustrade subţiri
prin nămolul cleios
treci
prin zidul acesta bătut de zeci de ochi
alunecă
prin muşuroaie de furnici
fii regina lor dacă altfel nu poţi
taie pînza asta de păianjen groasă
împletitura de mărăcini, înoată în buruieni
rupe această fîşie subţire de autostradă
pe care îţi clatini braţele fără sens
aleargă pe verticală, hai, îndoaie genunchii
genunchii îndoiţi, bărbia în piept
mîinile legate pe genunchi
nu geme, nu ţine ochii închişi
dă aerul afară din piept
dă aerul am spus
hai, o rotire şi încet jos
lasă mîinile şi picioarele libere
n-ai dat aerul, dă aerul, nu te grăbi
opreşte-te, am spus
să te opreşti, trebuie să te învîrţi lin, caută loc să te aşezi
aşază-te
aici, pe locul ăsta
vom fi fericiţii odihnei pentru o jumătate de zi
desfă şireturile, nu te bucura prea mult
stai, termină cu fandoselile, am spus
 
 
 

 

 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu