sâmbătă, 6 aprilie 2019

Armata viitorului? Robert A. Heinlein, Infanteria stelară





Iubitorii de acțiune pot găsi în cartea lui Robert A. Heinlein, Infanteria stelară,  multe “delicii” ale vieții de armată așa cum o știm și noi în lumea noastră terestră doar că este puțin orientată spre viitor, cu soldați care au costume speciale pentru sărituri în acțiuni, individual sau în grup, cu tehnologie avansată și arme specifice. Ei luptă împotriva unor gângănii care controlează anumite planete din univers dar care atacă și planeta noastră. Eroul și povestitorul nostru este Juan Rico care termină școala dar nu mai vrea să dea la facultate la Harvard pentru că este atras de mirajul armatei împreună cu alți doi colegi. Heinlein nu glorifică viața de armată, o arată în toată duritatea ei, de pildă acești băieți care se prezintă pentru înrolare sunt speriați în cele mai crunte moduri pentru ca ei să înțeleagă adevărata dimensiune la care se expun în războaiele pe care le vor duce. Și nu e doar de sperietură, băieții vor putea vedea cum la antrenamente sunt lăsați undeva la 60 de km de cazarmă în pădure, dezbrăcați și fără apă sau mâncare. Unii ajung înapoi, alții nu, dar aceia care ajung sunt lăsați să plece dacă vor asta.
Cartea atacă și multiplele întrebări ale bărbatului în devenire cu privire la viață și la rostul lui pe pământ, datorie civică și moralitatea votului. Deși tatăl lui este un prosper om de afaceri care speră ca fiul lui să ia frâiele afacerii după maturizare, sorții de izbândă apar doar pentru Forțele Armate care îi aspiră până la urmă pe amândoi în această nebunie a războiului. Apar întrebări în carte pentru soldații cursanți la flosofie și morală pe care le poți considera sofiste sau nu, ca de pildă recuperarea unui camarad rănit după o acțiune în forță, chiar dacă nu au aflat ce șanse de supraviețuire mai are, cu riscul de a omorî locuitorii nevinovați ai unui întreg oraș. Ei cred că da, camaradul trebuie recuperat. Se teoretizează politic, istoric, social, matematic, logic. Soldații imaginați de Heinlein nu sunt doar pachete de mușchi, înzestrați tehnologic, sunt inteligenți și culți, pentru că numai astfel pot reuși.
Apariția cărții lui Heinlein a generat multe controverse. El însuși absolvent al Academiei Navale, a servit în Marină și cel mai probabil experiența acumulată i-a fost de folos în creația literară. Publicată în 1959, cartea obține premiul Hugo pentru cel mai bun roman în 1960.  La o informare de pe site-ul Wikipedia aflăm că : Deși costumele de luptă reprezintă cea mai de seamă moștenire lăsată de Infanteria stelară,  influența ei merge mai departe, către conflictele contemporane. La peste o jumătate de secol de la publicarea cărții, ea se află pe lista lecturilor Corpului Marinei Statelor Unite și a Forțelor Navale ale Statelor Unite. Este primul roman ajuns pe lista de lecturi a trei dintre cele cinci ramuri ale armatei Statelor Unite care, la ora actuală, folosește multe idei similare conceptelor folosite de Heinlein (voluntari, forță de atac tehnologizată). În 2002, un general al Marinei descria viitorul echipamentului Marinei ca similar celui al infanteriei mobile.
 Au mai fost voci care l-au acuzat  pentru acestă carte de fascism, rasism, au examinat utopia mai ceva ca pe Republica lui Platon și în sfârșit, a influențat unele cărți iar altele au venit ca replică. Concluzia este că nu putem rata o carte atât de bună care și-a influențat în mod clar epoca.
Încă un citat din Wikipedia pentru lămuriri: “ Infanteria stelară a influențat multe scrieri SF ulterioare, stabilind tonul pentru aventurile militare din spațiu. Romanul lui John Steakley Armor s-a născut, după spusele autorului, din frustrarea creată de prezentarea insuficientă a luptelor din Infanteria stelară, aspect pe care dorea să îl dezvolte. Romanul anti-război al lui Joe HaldemanRăzboi etern este în general privit ca o replică directă la Infanteria stelară și, deși Haldeman a declarat că este rezultatul experienței personale din timpul Războiului din Vietnam, a admis că a fost influențat de romanul lui Heinlein. Jocul lui Ender al lui Orson Scott Card este considerat de mulți ca un răspuns direct sau ca un roman influențat de Infanteria stelară, lucru negat de Card, care a declarat că nu citise nici cartea lui Heinlein, nici pe cea a lui Haldeman la data scrierii Jocului lui Ender. Harry Harrison a scris cartea satirică Bill, the Galactic Hero pe care a descris-o ca o "rescriere jalnică a Infanteriei stelare a lui Heinlein." Romanul lui John Scalzi,  Războiul bătrânilor este, după spusele autorului, construit după tiparul Infanteriei stelare.
Seria lui John Ringo, Legacy of the Aldenata conține un omagiu explicit al cărții lui Heinlein. În 1987, Ace Books a publicat o carte interactivă a cărei acțiune se petrece în universul Infanteriei stelareCombat Command in the World of Robert A. Heinlein's Starship Troopers: Shines the Name de Mark Acres."


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu