Nicolae Steinhardt – Dăruind vei dobândi

“Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” ( Ioan 3:16)

Răsfoiesc cartea lui N.Steinhardt înaintea Săptămânii Patimilor cu gandul de a petrece timp preţios, de calitate. Cugetările îmi sunt familiare, le-am mai citit. Steinhardt nu se poate citi într-o noapte sau într-o zi, nici în cinci zile la rând. Eu mă întorc la el cu uimire de fiecare dată pentru că îl înţeleg mai bine sau dimpotrivă, intru într-o altă logică a textului. De data asta, m-am oprit la “ O contribuţie la problema epifaniei”. Preotul J.-M. Lustiger  avansează o teorie legată de fiinţele extraterestre şi comunicare. Dacă divinitatea, în planul ei fastuos legat de omenire s-ar fi relevat prin apariţii, spiritism, formule matematice sau OZN-uri, nu ar fi avut atâtea şanse la credinţa şi iubirea oamenilor. Un cod de comunicare, un limbaj de orice natură ar fi fost el, nu ar fi avut succes mai mult decât avem azi legat de o mărturisire cu fiinţe extraterestre.

Pentru ca Dumnezeu să li se arate oamenilor, pentru ca acestia să-l înţeleagă, Dumnezeu a ales să se nască din om, să fie prunc. Iată marea revelaţie înaintea căreia mă cutremur! Nu există comunicare mai eficientă decât cea născută din om şi pentru om! Degeaba înălţăm ochii şi căutăm limbaje de tot felul prin univers. Dumnezeu trebuia să vină dintre noi, prin noi şi să ne atragă în Cunoaştere. Naşterea şi moartea, trecând prin smerenie şi suferinţă! Dragostea însă este fundamentul indestructibil al vieţii şi despre asta Dumnezeu a vrut să ştim neapărat, după cum ne spune apostolul Pavel:

	De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
	Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
	Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
	Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
	Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
	Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
	Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
	Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
	Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
	Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
	Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
	Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
	Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

 

Fii propiul tău şaman – Deborah King

Tot mai multe cărţi ne vorbesc despre vindecarea prin energie. Deborah King are o viziune mai amplă care include tehnici de vindecare asociate cu meditaţia şi reconectarea la sursa primară sau câmpul unificat. Este expresia unei vindecări la nivel energetic care implică gradul spiritual şi emoţional şi este şi calea totală de vindecare. De aceea ea face o deosebire între “însănătoşire” şi “vindecare”. Însănătoşirea este mai degrabă descoperită prin medicina clasică pe care autoarea cărţii nu o respinge, doar că nu o consideră suficientă. Vindecarea implică la un nivel profund emoţiile, voinţa şi gândirea, rugăciunea şi jurnalul. Scrierea unui jurnal este chiar prima experienţă pe care trebuie să o parcurgă cel care vrea să se vindece pe sine şi poate şi pe ceilalţi.

Meditaţia este acel proces prin care se suspendă toate gândurile, o stare profundă de relaxare dar şi acel demers creativ în care se poate ghida energia prin chakrele corpului. Beneficiile meditaţiei sunt depline, chiar şi acea parte în care nu ne gândim la nimic şi nu direcţionăm nimic. Rostul ei este să ne facă mai rezistenţi la boli întărind imunitatea şi să ne lărgească câmpul de conştiinţă.

Rugăciunea se leagă strâns şi de ideea vindecării la distanţă. Iubirea şi recunoştinţa trebuie să curgă prin inima aceluia care se roagă şi astfel se ajunge la un echilibru care determină schimbări chiar şi în registrul fizic. Credinţa este însă absolut necesară pentru acest act al sufletului. “Cred Doamne, ajută necredinţei mele!” spunea Marcu, unul dintre apostoli. Da, cu exerciţiu, rugăciunea poate deveni o forţă a inimii noastre capabilă să facă minuni.

Cartea conţine multe exerciţii de purificare şi vizualizare şi e un început bun pentru cei care vor să-şi extindă partea spirituală. Ce trebuie reţinut mai cu seamă este că iubirea, compasiunea şi iertarea sunt cei trei piloni pe care se sprijină viaţa.

 

Când vrem să ne îmbunătăţim viaţa, ne uităm în jurul nostru căutând ceva care să ne ajute. Uneori găsim cărţi şi ne lăsăm purtaţi pe aripile literaturii : aventură, suspans, S.F.  Dar mai sunt şi cărţile de dezvoltare personală care pot constitui un ghid serios pentru ascensiunea noastră. De cele mai multe ori, ele ne vorbesc despre cum ne putem schimba modul de a gândi. Spre deosebire de literatură care ne formează gustul pentru teoretizare, dezvoltarea personală combină psihologia cu practica pentru conştientizarea propriei minţi şi a felului în care aceasta ne conduce viaţa. Foarte important este să ne găsim acele tipare pe care le exersăm fără să ne dăm seama în tot ce facem, să le scuturăm puţin praful şi să acceptăm schimbarea.

Schimbarea pe care o vrem în viaţa noastră nu poate veni decât dacă suntem pregătiţi să o primim. Clişeele în care ne ducem viaţa de obicei sunt călduţe şi ne menţin în starea de confort. Marele poet George Coşbuc spunea asta în versuri: “ O luptă-i viaţa; deci te luptă/Cu dragoste de ea, cu dor./Pe seama cui? Eşti un nemernic/Când n-ai un ţel hotărâtor.”

Care este ţelul nostru? Putem ajunge la el prin lista de priorităţi şi succesiunea evenimentelor, ne spune şi Brian Tracy prin cartea lui “Schimbând gândirea, îţi schimbi viaţa”. Doar că nu e aşa uşor, sigur că da. Trebuie să dai dovadă de tărie de caracter să-ţi asumi lucrurile pe care chiar le vrei schimbate. În plus, partea plină a paharului trebuie să îţi fie tot timpul în faţa ochilor, chiar dacă îţi merge bine sau rău, chiar şi pe marginea prăpastiei. Cu alte cuvinte, gândirea pozitivă ne face mai energici şi creativi şi ne dă impulsul pentru schimbarea pe care o vrem. Cartea are multe capitole care o să vă pună la treabă şi este un as în materie de dezvoltare, în plus e genul de carte care poate fi citită peste tot, în mijloacele de transport în comun sau în poziţie de yoga. Important este să nu uităm că nu există limită în ceea ce vrem să facem dacă ne dorim suficient de mult şi depunem toate eforturile pentru asta.