sâmbătă, 27 octombrie 2018

Hrana noastră cea de toate zilele – Han Kang, Vegetariana





Literatura sud-coreeană ne aduce în atenție un roman bine scris de Han Kang ,  Vegetariana. Autoarea care a câștigat printre alte premii și Man Booker Internațional Prize în 2016,  își plasează personajele într-o lume care se supune tradițiilor, foarte puțin deschisă la mersul lumii moderne, cel puțin acea parte care e legată de libertatea spiritului și a afectelor. Eroina cărții devine vegetariană în urma unor coșmaruri legate de sacrificarea animalelor, vise violente care anunță o boală psihică. Soțul ei lasă lucrurile să se desfășoare în voia lor, neputând să facă ceva în sensul ăsta, să o ducă la un doctor sau să încerce un dialog mai strâns. Alegerea de a schimba alimentația este în cea mai mare măsură ceva rău pentru toți ceilalți, un șut nu doar fizic ci și spiritual. Familia femeii incapabile să mai consume produse animale, e îngrozită și rușinată. Nimeni nu face concesii: la o întrunire familială, tatăl încearcă să-i introducă forțat o bucată de carne în gură și o lovește până la sânge; ea ia un cuțit de pe masă și își taie venele. Clasic pentru o nebună de legat căci ajunge la spitalul de boli psihice unde situația ei se înrăutățește. Se conturează prin ochii acestei femei caracterul celor care o înconjoară: sora ei mai mare devotată și harnică care alege s-o îngrjijească, soțul surorii  care se dovedește infidel și profitor, părinții insensibili la adevărata dramă a fiicei lor în raport cu tradiția etc.
Titlul cărții te conduce cumva la un trend în creștere, alegerea alimentației fiind, așa cum scrie și autoarea, o alegere vitală în raport cu viața personală și clima: “Oamenii trec la vegetarianism fie pentru că vor să fie sănătoși și să trăiască mult, fie pentru că urmăresc să-și schimbe metabolismul predispus genetic la alergii, sau din considerente ce țin de protecția mediului înconjurător. Bineînțeles, vegetarieni sunt și călugării budiști din temple, care respectă principiul moral ce le interzice să curme vieți.” Eroina noastră devine din ce în ce mai apatică, refuzând până la urmă orice fel de mâncare, iar trauma este agresivă și mortală așa că nu o să greșim s-o încadrăm în trend. Ea refuză să mai înghită mâncare, orice fel de mâncare așa cum în copilărie, dacă ar fi putut, ar fi respins bătăile date de tatăl ei. Nu conștientizează fiind copil foarte mult din acțiunile care se petrec în  jur dar undeva în creierul ei toate sunt amplificate și o data cu vârsta se dezvoltă și boala psihică.  De pildă, când tatăl ei a omorât câinele familiei pentru că a mușcat-o (nu ni se spune în ce împrejurare a devenit câinele agresiv), folosind o metodă de tortură care ar fi făcut, chipurile, carnea mai fragedă, pe care apoi au consumat-o la masă, în familie. Sunteți oripilați? Nu e neobișnuit pentru asiatici să tortureze și să consume câini așa cum nu e neobișnuit pentru noi să consumăm porci, vaci sau miei care au fost torturați prin ferme asta ca să nu mai amintim vapoarele care transportă animale vii în condiții infernale ( suntem în 2018 și Uniunea Europeană se face în continuare că nu vede tortura care se practică asupra animalelor desi are obligația să reglementeze prin lege asemenea orori).
Sora cea mare, prin ochii căreia vedem toată zbaterea psihologică, e un personaj chiar mai bine conturat decât vegetariana. Practic, toată viața ei este pusă în paranteze  de această boală psihică și de neputință. Interesantă este și partea sexuală asezonată cu mania artistică chiar dacă nu este sufletul cărții ci doar un pretext pentru punerea în scenă a modului în care se poate schilodi un om sufletește. Întretăierea de poezie, suferință și cruzime poate concura la modul cel mai onorabil o scriere celebră a recentului laureat cu premiul Nobel pentru literatură din 2017, Kazuo Ishiguro, Să nu mă părăsești.